Toamna, cu aurul frunzelor și liniștea ei adâncă, aduce în suflete chemarea de a dărui. Fapta bună este floarea cea mai frumoasă a inimii, iar mireasma ei se ridică până la Dumnezeu. Nu mărimea gestului o face prețioasă, ci dragostea cu care este împlinită: un cuvânt blând, o privire luminoasă, o mână de ajutor întinsă la vreme potrivită pot aprinde în celălalt o rază de speranță.

Această rază au dorit să o aprindă și elevii clasei a XI-a, Teologie Ortodoxă, de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” – Mănăstirea Neamț. Îndrumați de părintele profesor arhidiacon Gelu Ioniță și de doamna profesoară, consilier educativ, Cristina Grigore, și având binecuvântarea părintelui director Viorel Laiu, ei au mers la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă, acolo unde rugăciunile și jertfa părintelui Iustin Pârvu încă încălzesc inimile.

Cu bucurie și râvnă, seminariștii au așezat lemnele pentru iarnă, împărtășind osteneala cu obștea monahală. În simplitatea muncii lor s-a ascuns frumusețea unei slujiri tăcute, a unei iubiri smerite. Astfel de momente lasă urme adânci în sufletul tinerilor, care învață că adevărata libertate și adevărata bucurie se dobândesc atunci când dăruiești din tine celuilalt.

La sfârșit, părintele profesor Vasile Păvaleanu a adresat elevilor un cuvânt de învățătură, arătându-le că faptele bune sunt rugăciuni vii, scrise nu pe hârtie, ci pe inimă, și că fiecare faptă de iubire rămâne pentru veșnicie în fața lui Dumnezeu.

Astfel, în lumina blândă a toamnei, seminariștii de la Neamț au descoperit încă o dată frumusețea slujirii aproapelui, iar inimile lor s-au umplut de bucuria care nu se risipește, ci se adună, tainic, în vistieriile cerului.

(Claudiu Ionică, clasa a XI-a, Teologie Ortodoxă)