Cercetați pe scurt rugăciunile de pocăință, odele, imnele, stihirile acatistelor și paracliselor și veți constata de îndată că sentimentul păcătoșeniei constituie o sfântă îndatorire și o realitate a rugăciunii pentru fiecare creștin ortodox fără excepție. Această cale a fost bătută de către nemuritorii noștri dascăli, Sfinții Părinți, care pururea ne călăuzesc și ne învață. Să-i amintim măcar pe doi dintre aceștia: Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Simeon Noul Teolog. Sfințenia lor este heruvimică, fără nicio îndoială. Rugăciunea lor este absolut serafimică. Cu toate acestea, ei înșiși își exprimă un sentiment și o conștiință de totală păcătoșenie personală și în același timp o atitudine de profundă pocăință.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 50)