Cuvioasa Parascheva îmi era dragă ca orice sfânt, însă nu-i citisem niciodată viața sau acatistul. Deși sunt din Botoșani, care este cât de cât aproape de Iași, nu fusesem nici la Mitropolie vreodată...

Cu toate acestea, într-o seară, trecând la acea vreme printr-un necaz care mă măcina încet, încet, am visat acatistul. Acatistul pe care-l aveam în casă se afla pe fundul unui pârâu cu o apă foarte limpede. A doua zi, i-am povestit mamei mele, iar ea i-a povestit părintelui său duhovnic.

Acesta m-a sfătuit să citesc acatistul pentru 40 de zile, pentru că „Sfânta e pe urmele mele” – exact așa s-a exprimat dumnealui. Zis și făcut. Am început să citesc acatistul și din viața Sfintei și, de atunci, am reușit să ajung și la Iași. Implicit, problemele prin care treceam au început să fie mai ușor de suportat. 

(Elena)