„Ce faci?”, a întrebat preotul necunoscut. „Acesta este tot grâul pe care-l aveţi? Nimic mai mult?”

Părinţii de la acea mănăstire din Muntele Athos au răspuns că, într-adevăr, era tot ceea ce aveau. Se găseau în luna decembrie şi nu puteau procura mai mult din pricina ocupaţiei fasciste. Se cade să notăm că 10.000 de ocale reprezenta cantitatea de grâu care acoperea nevoile pentru cei din mănăstire, iar ei nu mai reușeau să cumpere nici măcar o oca, adică 1,24 kilograme.

Preotul necunoscut a luat câteva boabe de grâu în mână, le-a binecuvântat şi le-a aruncat deasupra restului de grâu. A binecuvântat cele patru puncte ale orizontului, mănăstirea, marea şi apoi s-a pregătit de plecare.

„De unde vii?”, l-au întrebat părinţii. „Rămâi să mănânci puţină pâine şi nişte măsline!”

„Vin de foarte departe, din Mira Lichiei”, a răspuns.

Unul dintre fraţi plecase între timp, ca să caute hrană pentru vizitator. Însă Părintele, care s-a dovedit a fi protectorul mănăstirii, dispăruse. Cele 150 ocale de grâu binecuvântat au ţinut şase luni, adică din luna decembrie, când Sfântul Nicolae le-a apărut călugărilor, până în luna iulie care a urmat – atunci când noua recoltă a fost strânsă în hambare.