Cuvântul „iubire” rămâne doar un cuvânt. Manifestarea iubirii este ceea ce mişcă sufletele celor doi soţi. Orice s-ar spune, cei doi soţi sunt mai întâi nişte oameni ce se încadrează în Ego. Sunt egoişti şi individualişti până când se formează ca un cuplu, deci se eliberează de acest „ego” şi chiar de dorinţa de a fi numai împreună (până când apare copilul, care este fructul iubirii). De atunci, Sfânta Treime are o reflectare în acea familie şi acea familie trebuie să trăiască după modelul Sfintei Treimi (cei doi soţi, adică cuplul, plus copilul).  

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2001, p. 19)