Încă de la primele ore ale dimineții, numeroși pelerini botoșăneni s-au adunat la Mănăstirea Sihăstria Voronei pentru a se închina la moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, cel care i-a urmat pe Sfinții Paisie Velicicovski și Vasile de la Poiana Mărului, și a viețuit prin pădurile Voronei. Sfânta Liturghie săvârșită cu prilejul hramului a fost oficiată de Părintele Mitropolit Teofan în altarul de vară aflat lângă biserica mănăstirii. Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de psalți și studenți teologi.

În cadrul predicii Sale, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a arătat că viața de familie și mănăstirea au un singur drum și o singură țintă, pe Mântuitorul Hristos: „Chemarea Domnului Hristos «Veniți după Mine toți cei osteniți și împovărați, iar Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre, căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară» este adresată deopotrivă călugărilor și călugărițelor din sfintele mănăstiri, precum și creștinilor care viețuiesc în viața de familie. Astăzi îi cinstim pe Sfinții Ioachim și Ana, icoană binecuvântată a vieții de familie. Tot astăzi îi prăznuim pe Sfântul Onufrie de la Sihăstria Voronei și Sfântul Chiriac de la Tazlăul Neamțului, icoane binecuvântate a vieții de mănăstire. Și cei care sunt în viața de familie, și cei din mănăstire, sunt chemați să meargă pe același drum și către aceeași țintă. Drumul se numește Hristos și ținta se numește Hristos. Și unii și alții sunt chemați să se angajeze pe acest drum – Hristos Domnul - pentru a ajunge la El - Calea, Adevărul și Viața. Și cei din familie și cei din viața de mănăstire sunt chemați să meargă pe «Drumul Hristos» și să ajungă la Hristos Pâinea cea Adevărată, Apa cea vie, Sarea care dă gust vieții. Și unii și alții sunt chemați să împlinim cuvântul Sfântului Apostol Pavel (rostit astăzi la Sfânta Liturghie – Epistola Sf. Ap. Pavel către Galateni, capitolul VI n.r.) care spune «Fraților, noi suntem chemați să împlinim legea lui Hristos». Această lege, această rânduială, cu particularități, cu lucruri aparte, dar aceeași plinire a legii lui Hristos. Și ce este legea lui Hristos pe care trebuie să o împlinim? Ea se găsește în Dumnezeiasca Scriptură, se găsește în scrierile Sfinților Părinți, se găsește în tot ceea ce mărturisește și propovăduiește Biserica”.

La finalul slujbei, credincioșii prezenți au asistat la hirotesia întru arhimandrit a părintelui protosinghel Ghedeon Huțanașu, starețul Mănăstirii Sihăstria Voronei, ca urmare a aprobării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a ridicării preacuvioșiei sale la această treaptă de slujire.

În continuare, clericii s-au îndreptat spre cimitirul mănăstirii, unde au săvârșit slujba de binecuvântare a noilor cruci de piatră, ridicate pe mormintele viețuitorilor care au trecut la cele veșnice. Având în vedere că Sfântul Sinod a decretat ca acest an să fie Anul omagial al celor adormiți în Domnul, obștea mănăstirii a rânduit ca toate crucile din cimitir să se înlocuiască cu unele mai noi, realizate din piatră.

Sfântul Onufrie, cel mai mare sihastru din Botoșani

Între numeroșii părinți care au sfințit pământul țării noastre prin înalta lor viață duhovnicească se numără și Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ținuturilor botoșănene, viețuitor al Schitului Sihăstria Voronei. Din unele însemnări de pe manuscrisele copiate de el și de ieroschimonahul Nicolae, care a viețuit împreună cu el, știm că s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui ținut. Ajungând în Moldova, Sfântul Onufrie a viețuit timp de 15 ani, crescând duhovnicește în preajma unor aleși părinți duhovnicești, precum Vasile de la Poiana Mărului și Paisie Velicicovski. În anul 1764, Cuviosul intră în obștea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniștire. Timp de 25 de ani va viețui într-o peșteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoință, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere și neîncetată rugăciune. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, starețul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoințelor sale, la peștera din preajma Sihăstriei Voronei. La 29 martie 1789, Sfântul Onufrie trece la cele veșnice și este înmormântat de călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfințenia sa. Pe când domnitorul Mihail Sturdza se afla la vânătoare a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine și l-a dat fiicei sale care era  bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul s-a întors la Vorona și, aflând despre viața nevoitorului pentru Dumnezeu, a poruncit să se dezgroape osemintele lui și să fie așezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona.