De neam din Italia, crescut și învățat în faptele bune creștinești, Sfântul Leon a ales să pășească pe calea cea duhovnicească, fiind mai întâi arhidiacon, iar apoi episcop al Romei. Rugându-se cu lacrimi și postind, a reușit să-l prefacă pe tiranul Atila din lup în oaie, convingându-l să nu atace Italia, ci să se întoarcă la locul său, căci și Sfinții Apostoli Petru și Pavel s-au arătat, pentru rugăciunile lui Leon.

Luptând împotriva eresurilor lui Eutihie și Dioscor, a trimis scrisori împăraților și a reușit să adune cel de-al IV-lea Sinod în Calcedon, iar acolo s-a citit o epistolă a Sfântului Leon pe care însuși Sfântul Apostol Petru o îndreptase, scrisoarea fiind pusă înainte pe mormântul lui. Fiind adresată Sfântului Flavian, episcopul Constantinopolului, epistola îi rușina pe eretici, iar Evloghie, Patriarhul Alexandriei, îndrăgea mult cele scrise. După ce a trecut la cele veșnice, Sfântul Leon s-a arătat în vedenie patriarhului și i-a mulțumit pentru lupta lui cea bună, căci susținuse epistola și astupase gura ereticilor.

Sfântul Leon și-a încheiat viața pe acest pământ, după ce 40 de zile a stat în post și rugăciune lângă mormântul Sfântului Apostol Petru, încuviințat fiind că i s-au iertat păcatele.