Născut în secolul XX, la câteva sute de kilometri de Cezareea, Sfântul Paisie a ales la vârsta de 26 de ani să pășească pe calea monahală. Întors din Muntele Athos, la rugămintea tatălui său, Sfântul Paisie nu a rezistat mult în lume, așa încât a luat hotărârea de a rămâne definitiv în Muntele Athos. Mergând în mai multe mănăstiri, sfântul s-a legat cel mai mult de starețul Tihon, lângă care a primit și schima mare.

Îmbolnăvindu-se, Sfântului Paisie i-a fost extirpată o bucată mare dintr-un plămân, iar odată cu trecerea anilor, starea lui de sănătate s-a agravat, așa încât a fost nevoit să părăsească Muntele Athos și a fost dus la Tesalonic, unde a fost operat din nou și îngrijit la Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” din Suroti, loc în care a și fost înmormântat, conform dorinței sale. Om al rugăciunii, Sfântul Paisie a fost un părinte simplu, dar plin de înțelepciune, lăsând în urma lui scrieri importante, povățuind către Dumnezeu, în acest fel, nenumărate și neștiute suflete chinuite.