Sunt un cazac din una din staniţele armatei căzăceşti din Orenburg. Am participat la acţiunile militare din câteva „puncte fierbinţi”. Faptul că până în prezent sunt viu, i-l datorez Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni. În 1993, înainte de a pleca în Abhazia, republică autonomă în cadrul Georgiei, am fost binecuvântat la mănăstirea Moskovsko-Donskoe, primind cu această ocazie o iconiţă cu chipul sfântului.

Iconiţa se afla întotdeauna în buzunarul stâng de la piept şi de aceea această parte a corpului a rămas neatinsă, iar partea dreaptă a fost rănită de nouă schije, un glonte şi a suferit o contuzie de la explozie, astfel încât nici până acum nu aud cu urechea dreaptă. În Cecenia s-a întâmplat exact la fel: iconiţa se afla în buzunarul stâng, şi această parte a corpului, n-a suferit nimic, însă partea dreaptă a fost rănită grav, în aşa fel încât în prezent sunt invalid. Cazacul Alexie

(Sfântul Ierarh Nicolae, Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, București, 2004, p. 13)