Cu acest prilej, în mijlocul obștii monahale s-a aflat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica mare a mănăstirii, alături de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhim. Nectarie Clinci, exarh de zonă și stareț al așezământului monahal, arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, arhim. Dosoftei Dijmărescu, exarh cultural al eparhiei, pr. Constantin Oprea, consilier cultural, și pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți.

Răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba hramului au fost date de grupul psaltic al mănăstirii, dirijat de protos. Teofil Isopescu. Alături de credincioși și de obștea mănăstirii, la eveniment au fost prezenți și monahi și monahii, stareți și starețe ale mănăstirilor bucovinene.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a subliniat faptul că Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan au binecuvântat acest loc prin nevoință și rugăciune, prin dragostea lăuntrică față de Hristos, dăruindu-le celor care trec astăzi pragul mănăstirii pace și bucurie, fiindu-le tuturor un exemplu în urmarea unei vieți duhovnicești în care candela inimii, a dorului față de Dumnezeu, arde neîncetat.

„Îi cinstim împreună pe sfinții noștri Sila, Paisie și Natan pentru că ne simțim, într-un fel, datori să-i cinstim, pentru că dacă n-ar fi fost ei n-ar fi fost nici Sihăstria, n-am fi fost nici noi aici. Și dacă încă suntem noi aici cu neputințele noastre, cu distanța mare între noi și ei, cu viața noastră care nu se apropie de sfințenia vieții lor, cu atât mai mult, suntem datori să-i cinstim, să le mulțumim pentru ocrotirea pe care o arată față de acest loc și față de cei care vin în acest loc și pentru faptul că ei țin acest loc cu rugăciunile lor. (…) Lângă oamenii despre care știm că sunt sfinți înaintea lui Dumnezeu ne este drag să stăm, pentru că știm că atingându-ne, într-un fel, de dânșii, nu doar fizic, atunci când sărutăm sfintele lor moaște și cumva stând lângă dânșii preluăm și noi, atât cât suntem deschiși să preluăm și după credința și evlavia noastră și râvna noastră, preluăm dintr-ale lor. (…) De ce Sfinții Sila, Paisie și Natan au ales să viețuiască într-o sihăstrie? (…) Pentru că voiau ei să fie mai aproape de Dumnezeu, să poată să-și închine viața întru totul lui Dumnezeu. Pentru ca focul arzând din inima lor pentru Dumnezeu să poată să rămână cât mai mult aprins și să nu fie împiedicat de mai nimic din cele din jur, nici de griji materiale, nici într-un fel de trebuința de a sta și cu oamenii. (…) Focul acesta îi încălzea pentru viața cea duhovnicească și făceau lucrurile lui Dumnezeu, fără nicio împiedicare și fără nicio sforțare, fără nicio constrângere. Nu trebuiau să se silească pe ei pentru a împlini și slujba bisericii, și pravila de chilie, și nevoința pe care o aveau aici de făcut. O făceau într-un firesc al lucrurilor, o făceau pentru că asta simțeau, făceau pentru că dorința lor asta era.”

Arhim. Nectarie Clinci, starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, a vorbit apoi despre minunile săvârșite și despre harul revărsat de sfinții ocrotitori ai locașului de cult prăznuiți în această zi, grabnic ascultători și mijlocitori. Totodată, a adus mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru că a dat binecuvântare ca la sărbătoarea hramului Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul să fie prezent la mănăstirea sa de metanie. Gândul de mulțumire s-a îndreptat și către soborul slujitor și către credincioșii care au venit cu toată dragostea să îi cinstească pe sfinții ocrotitori ai lăcașului de cult.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 2016 trecerea în rândul sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire pe 16 mai.

Scurt istoric

Poiana Sihăstriei este locul luminos în care s-au nevoit și s-au sfințit părinți călugări care au dus o viață în smerenie și rugăciune. Există o mențiune care vorbește despre momentul de început al vieții de sihăstrie de aici încă din vremea Sfântului Ștefan cel Mare. Câțiva monahi au construit câteva chilii și o bisericuță de lemn.

În vremea egumenului Sila (1753-1781), Sihăstria Putnei cunoaște o perioadă de înflorire: se construiește o biserică din piatră de râu cu hramul „Buna Vestire”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, stăpânirea habsburgică a impus numeroase interdicții mănăstirii, care la momentul acela se afla în grija egumenului Natan (1781-1784), și în cele din urmă a închis așezământul monahal.

Viața spirituală a vetrei monahale a fost restaurată începând cu anul 1990, când s-a început refacerea schitului. Primul egumen al schitului reînființat după trecerea celor 200 de ani de pustiire și părăsire a fost părintele Sebastian Șcheuleac. Cu priceperea și hărnicia monahului Sebastian și, mai apoi, cu râvna și osteneala părintelui stareț arhimandritul Nectarie Clinci, precum și cu ajutorul multor credincioși binefăcători, pe ruinele de altădată ale fostului schit s-a ridicat un impresionant complex monahal.

În pronaosul vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei cuvioși care s-au nevoit în secolul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei: Sila, Paisie și Natan. Osemintele răspândeau o bună mireasmă, iar în anii ce au urmat numeroase vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor.

În prezent, Mănăstirea Sihăstria Putnei are patru lăcașuri de închinare: două capele, cu hramurile „Sfântul Ioan Evanghelistul” și „Acoperământul Maicii Domnului”, Biserica „Buna Vestire”, ridicată pe amplasamentul lăcașului existent înainte de desființarea mănăstirii de către habsburgi, și cel de-al patrulea, biserica mare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Construcția bisericii a început în anul 2002. 15 ani mai târziu, în anul 2017, au fost încununate jertfa și dragostea depuse la ridicarea acesteia prin slujba de sfințire.

Sursa: Arhiepicopia Sucevei și Rădăuților