Se cuvine ca în rugăciune sufletul să discute cu Dumnnezeu şi suspinele inimii să urce la Dumnezeu. Începând să vă săvârşiţi pravila, staţi în prezenţa lui Dumnezeu, simţiţi că trebuie să grăiţi către Dumnezeu şi grăiți aşa cum copilaşul îi spune dorinţele sale tatălui său.

Pe cât puteţi, să aveţi mai multă simplitate şi sinceritate. Căci discutati în faţa lui Dumnezeu, care vede tot ce aveţi în suflet. Nu compuneţi şi nu alegeţi cuvintele, ci spuneți totul aşa cum este şi cum vă cere inima. Totuşi, experienţa însăşi a rugăciunii minţii către Dumnezeu vă va învăţa totul.

Nu uitaţi că totul constă nu în împlinirea numărului de metanii şi rugăciuni, ci în îndreptarea minţii către Dumnezeu şi în încălzirea inimii. Mai mult decât orice, trebuie să sporim căldura inimii şi să o păstrăm. Aceasta este o lege nestrămutată. Iar pravila să şi-o aleagă fiecare, Biserica propune multe din acestea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 323)