N-aţi simțit dulceaţa simplităţii. Simplitatea odihneşte. Uitați-vă ce cuier frumos se face cu un cui! Foarte practic! Voi vă chinuiţi. Văd că aveţi aici un cui mic pentru atârnatul rasei. Dacă se ia varul, va trebui ca de fiecare data când îţi pui rasa s-o freci şi s-o cureţi. De ce nu puneţi câteva cuie mari în perete, ca să vă vină mai uşor? Atâta perete şi nici un cui! Sau vreţi să puneţi un cuier de lemn? Dar el trebuie şters de praf, lustruit, etc. Şi în loc să simplificaţi lucrurile ca să câştigaţi timp, intraţi în... „pierdere de timp”. Vreţi ca lucrurile pe care le faceţi să fie desăvârşite, şi astfel vă chinuiţi. Însă desăvârşirea să o căutați în cele duhovniceşti. Să nu vă cheltuiţi tot dinamismul pentru frumuseţea artistică exterioară, ci pentru cea a sufetului. Dacă frumuseţea artistică o veţi pune în valoare pentru cultivarea sufletului, vă veţi bucura de palatul vostru duhovnicesc.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 172-173)