Înainte de deschiderea lucrărilor, la cimitirul Parohiei „Sfântul Vasile” din Hârlău a fost săvârşită slujba Parastasului pentru sufletul preotului Dimitrie Bejan, mărturisitor în temnițele comuniste.

Luările de cuvânt din cadrul simpozionului au continuat în foișorul mănăstirii Basaraba și a avut ca participanți câțiva dintre ucenicii părintelui, clerici, istorici, oameni de cultură și credincioși din Hârlău.

În deschidere, PS Părinte Nichifor Botoșăneanul a evidențiat personalitatea părintelui Dimitrie Bejan:

De mai multe ori ne-am întâlnit și de fiecare dată am văzut chipul părintelui primind cu bunăvoință, cu profunzime și cu putere de a înțelege pe oricine în orice prag ar fi fost, fie intelectual, fie duhovnicește. Mare lucru! Primit cu pace, primit cu răbdare, negrăbindu-se să dea un cuvânt dacă nu i se cerea, deși a pătimit foarte mult și a avut experiența unor vremuri atât de grele. Frumos pomenea Marin Preda în Moromeții „la început că timpul încă avea răbdare cu oamenii, iar mai apoi timpul nu mai avea răbdare”. Părintele a băut această cupă dureroasă și amară a acestei nerăbdări a timpului când s-au încercat toate valorile cu multă greutate și cu multă nedreptate au pătimit mulți dintre ei, printre care și dânsul. Dar n-am văzut în urma lui, vorbind cu dânsul, nici urmă de ranchiună, nici să ne povestească cu încrâncenare, cu gânduri de răzbunare sau cu întrebare de ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva sau de ce a fost așa, ci cu o pace pe care numai un om unit cu Dumnezeu o poate avea când a văzut clătinându-se toate valorile și răbdând multe nedreptăți.

Părintele Gheorghe Păltinel, organizatorul evenimentului, ne-a relatat cum s-a desfășurat cea de-a XVII- a ediție a simpozionului dedicat preotului mărturisitor, Dimitrie Bejan:

Astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu am organizat ediția a XVII- a a Simpozionului dedicat părintelui Dimitrie Bejan, având ca temă „Părintele Dimitrie Bejan, rugător și vindecător al bolnavilor”. La acest eveniment a participat și Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, delegat din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. A fost oficiată slujba Parastasului la mormântul părintelui și de acolo ne-am deplasat la Mănăstirea Basaraba, unde s-au desfășurat lucrările simpozionului, începând cu un film documentar în care doamna Cornelia Anechitei a prezentat spicuiri din viața părintelui Dimitrie, de la naștere până la trecerea la cele veșnice. Lucrările simpozionului au fost deschise de PS Nichifor Botoșăneanul, apoi starețul Mănăstirii Petru Vodă, părintele Hariton, maica stareță, de la Mănăstirea Paltin, Iustina și alți vorbitori.

Preotul Dimitrie Bejan, mărturisitor al Domnului Hristos în temnițele comuniste

Părintele Dimitrie Bejan s-a născut la data 26 octombrie 1909, în orașul Hârlău din județul Iași, fiind singurul băiat al unei familii cu șase copii. A urmat cursurile Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” din Iași, apoi Facultatea de Teologie și, în paralel, Facultatea de Istorie din București. După absolvirea celor două facultăți, a avut burse de studii postuniversitare la Ierusalim și Atena. La întoarcere, a devenit asistent universitar la catedra lui Nicolae Iorga și, în același timp, a predat istoria la Liceul de fete „Carmen Silva” din București. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Dimitrie Bejan a fost hirotonit preot în anul 1940 și s-a înrolat în armată, ca preot militar, cu gradul de maior. În 1942 a fost luat prizonier la Stalingrad, iar în 1943 a fost deportat în Siberia, la Oranki. După cinci ani de detenție, în 1948, a fost judecat de un tribunal militar din Moscova și condamnat la moarte. Părintele Dimitrie a contestat sentința și a cerut să i se acorde dreptul de a fi judecat de o instanță judecătorească din România. Tribunalul militar din București l-a condamnat la închisoare, iar mai târziu a fost eliberat de la Aiud, în data de 23 august 1964, cu decretul de amnistie generală. După eliberare, autoritățile au încercat să-l câștige de partea lor și i-au oferit o parohie la Ghindăoani, județul Neamț. Din cauza intrigilor a fost transferat la Buhăceni, județul Botoșani (1971), apoi pensionat forțat, cu domiciliu obligatoriu în casa părintească din Hârlău, păzit permanent de un agent de Securitate până în anul 1989. Părintele Dimitrie Bejan s-a mutat la cele veșnice pe 21 septembrie 1995. El ne-a lăsat câteva dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale perioadei comuniste; o lume a suferinței văzută cu ochii unui om care a trăit minuni precum cele despre care ne vorbesc sinaxarele atunci când istorisesc sfârșitul mucenicesc al sfinților primelor veacuri.