Ieri, 1 martie, după săvârşirea programului liturgic specific acestei perioade a Triodului, începând cu orele 10:00, în Catedrala episcopală din Huşi, Preasfinţitul Părinte Corneliu, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de clerici din administraţia eparhială şi slujitori ai Catedralei episcopale, a săvârşit slujba de parastas pentru vrednicul de pomenire episcop Grigorie.

„După săvârşirea Parastasului, Preasfinţia Sa a evocat viaţa plină de jerfelnicie a episcopului martir Grigorie Leu, cel care a păstorit Episcopia Huşilor în vremuri de grele încercări pentru poporul român şi Biserică, prilejuite de cel de-al Doilea Război Mondial şi de urmările lui dramatice, precum şi de instaurarea regimului comunist în România. După slujba Parastasului, Preasfinţitul Corneliu, împreună cu soborul de preoţi, a oficiat un Trisaghion la mormântul vrednicului ierarh, aflat în partea de răsărit a Catedralei episcopale, unde a fost înmormântat, potrivit dorinţei sale“, ne-a relatat pr. Marin Tudorică, secretar eparhial al Episcopiei Huşilor.

Născut într-o familie ce a dat Bisericii mulţi slujitori destoinici

Preasfinţitul Grigorie Leu s-a născut la data de 2 mai 1881, în comuna Tuţcani, fostul judeţ Covurlui, într-o familie care a dat Bisericii mai mulţi slujitori destoinici. Şcoala primară a început-o în satul natal şi a continuat-o la Bârlad, apoi a urmat cursurile seminariilor teologice de la Roman şi Iaşi. Începând cu anul 1906, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În 1904, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Oancea, din judeţul Covurlui, unde a funcţionat şi ca învăţător la şcoala primară. La începutul anului şcolar 1918-1919, era numit director al Seminarului Teologic din Ismail, pe care l-a condus până în anul 1924, când a îmbrăcat haina monahală şi a fost ridicat în treapta de arhiereu. Episcopul Grigorie a fost vicar al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei cu titlul de „Botoşăneanul“ şi, totodată, egumen al Bisericii „Sf. Spiridon“ din Iaşi până la 30 aprilie 1936, dată la care a fost ales în demnitatea de episcop al Argeşului.

În ciuda vremurilor grele, a construit biserici, azil şi cantine pentru săraci

În scaunul vlădicesc al Huşilor, Grigorie Leu a fost ales în ziua de 11 iunie 1940 şi înscăunat la 28 iulie 1940. Păstorirea la Huşi, marcată de începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a debutat cu un puternic cutremur, care a avut loc în luna noiembrie a anului 1940 şi care a provocat stricăciuni importante Catedralei episcopale, Palatului episcopal şi unui număr de 69 de biserici din eparhie. Lucrările de  consolidare şi reparaţie la catedrală s-au făcut, cu mari eforturi, din 1941 până în 1945, iar Catedrala episcopală s-a sfinţit la 29 iunie 1945, într-un cadru deosebit. Tot în timpul războiului, episcopul Grigorie a construit biserica de la Schit şi azilul de bătrâni din Huşi şi a înfiinţat cantine pentru săraci la Huşi, Bârlad şi Vaslui, ajutând pe cei lipsiţi de sprijin, pe bolnavi şi neputincioşi.

Lupta cu regimul comunist l-a măcinat

După 6 martie 1945, odată cu instaurarea regimului comunist, pentru Episcopia Huşilor, ca şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, a început un lung şir de suferinţe, izvorâte din faptul că Episcopia a avut o lungă perioadă de timp teritoriul canonic şi în Basarabia, iar puterea comunistă dorea să rupă orice legătură a trecutului cu străvechiul scaun episcopal de Huşi. Episcopiei i s-a luat abuziv o parte din teren, i s-au tăiat articolele bugetare producătoare de venit, moara, presa de ulei, tipogafia, fabrica de lumânări şi muzeul. Pus în faţa acestui moment greu, episcopul Grigorie Leu nu se descurajează, ci întăreşte sprijinul bisericilor din eparhie prin vizite canonice, prin conferinţe pastorale şi prin mesajele publicate în revistele episcopiei, „Cronica Huşilor“ şi „Credinţa strămoşească“. Răspunsul regimului comunist nu se lasă aşteptat şi, prin aşa-numita „lege a epurării“, o parte din personalul episcopiei a fost îndepărtat sau au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de temniţă. În acest climat de teroare, episcopului Grigorie Leu i se aduce la cunoştinţă de către puterea comunistă că Episcopia se va desfiinţa, iar el va trebui să ia calea exilului, la Mănăstirea Neamţ. Drumurile făcute la Bucureşti, în încercarea de a salva bogata istorie şi tradiţie a Episcopiei Huşilor, nu numai că nu au avut rezultatul sperat, dar episcopul Grigorie Leu, considerat un pericol pentru regimul lui Petru Groza, sfârşeşte tragic la data de 1 martie 1949 după întâlnirile avute cu mai-marii regimului comunist, ca un martir pe altarul credinţei străbune.

Cu episcopul Grigorie Leu se încheie o perioadă istorică glorioasă de aproape 400 de ani din viaţa multisecularei Episcopii a Huşilor, eparhie pe care a iubit-o  mult şi păstorit-o în cei zece ani plini de încercări, întrucât la 5 februarie 1949 se dă decretul de desfiinţare a Episcopiei, care a fost contopită cu Episcopia Romanului, sub titulatura de Episcopia Romanului şi Huşilor.