Chiar dacă aveţi uneori simţăminte mângâietoare şi lacrimi, totuşi nu trebuie să vă încredeţi în ele şi să le socotiţi drept ceva mare, mai ales să vă smeriţi, socotindu-vă nevrednică de astfel de daruri. Sfinţii Părinţi, cu cât mai înaltă le era viaţa, cu atât mai mult se umileau şi se smereau, iar smerenia încă şi mai mult atrăgea spre ei harul lui Dumnezeu şi darurile.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 138)