Cine a văzut un om care să strălucească prin virtuți, dar simplu să pară înaintea oamenilor, să aibă viaţă luminoasă, cunoştinţe înţelepte si duhul smerit? Fericit cel ce se smerește pe sine întru toate, fiindcă acela se va înalța. Fiindcă cel ce se smereşte pentru Dumnezeu în toate și se micşorează pe sine, pe acela îl va preaslăvi Dumnezeu. Iar pe cel ce flămânzeşte şi însetează pentru Dumnezeu, pe acela îl va îndestula Dumnezeu cu bunătăţile Sale. Şi pe cel ce gol petrece de dragul Său, îl îmbracă Dumnezeu cu slăvită haină a nestricăciunii. Iar cel ce în sărăcie pentru Dânsul se află, află mângâiere în bogăţia cea adevărată a Lui. De te umpli de ocară pentru Dumnezeu, se va înmulţi slava ta în toată vremea vieţii tale, fără ca tu să ştii. Socoteşte-te pe tine greşit, ca toată viaţa ta să afli îndreptare. În înţelepciunea ta fă-te prost, şi prost fiind, vezi să nu pari înţelept. Iar dacă înalţă şi pe un om simplu şi neînvăţat, câtă cinste crezi că aduce smerenia celor mari și cu vază?

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 53)