(In. 20, 19) Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

Dar, de vreme ce tu ai întrebat în mod repetat ce credem despre învierea trupurilor şi a funcţiilor viitoare ale mădularelor în acea nestricăciune şi nemurire, ascultă pe scurt la ceea ce, cu ajutorul Domnului, a putut să fie mai departe discutat. Noi trebuie să ţinem foarte ferm acel punct în care expunerea Sfintei Scripturi este adevărată şi limpede, anume, că aceste trupuri văzute şi pământeşti care sunt numite naturale (animalia, cf. 1 Corinteni 15, 44) vor fi spiritualizate la învierea celor credincioşi şi drepţi. Dar nu ştiu cum însuşirea unui trup spiritualizat, necunoscut nouă aşa cum este, poate fi înţeles sau învăţat. Cu siguranţă nu va fi nici o stricăciune în ele şi din acest motiv, nu vor avea atunci nevoie de această hrană stricăcioasă de care acum au nevoie. Ele nu vor mai putea de acum fi capabile să ia şi să mai consume cu adevărat asemenea hrană, cel puțin nu din necesitate. Altfel, Domnul nu ar fi luat mâncare după învierea Sa. Şi El ne-a oferit nouă un exemplu de înviere a trupului pentru ca apostolii să spună despre El: Dacă morţii nu se vor ridica, nici Hristos nu s-a ridicat (1 Corinteni 15, 16). Atunci când El s-a arătat cu toate mădularele trupului Său, Și-a folosit funcţiunile lor, a arătat şi locurile rănilor Sale (vezi Luca 24, 15-43; Marcu 16, 12-14). Eu am luat mereu acestea drept cicatrici, nu ca răni reale şi le-am văzut ca un rezultat al puterii Lui, nu al unei necesităţi. El a descoperit uşurinţa puterii Sale, îndeosebi când S-a arătat pe Sine într-un alt chip sau a arătat pe adevăratul Său Sine ucenicilor adunaţi în casă când uşile erau încuiate.

(Fericitul Augustin, Epistolă 95, 7, traducere pentru Doxologia.ro de Alexandra Zurba)