Urmând tradiţia ultimilor ani, astăzi, în Joia cea Mare a Săptămânii Sfintelor Pătimiri, la Mănăstirea Putna din judeţul Suceava, a avut loc tradiţionalul ritual al spălării picioarelor. Momentul rememorator a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare, după rugăciunea Amvonului şi după ce majoritatea obştii monahale s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. Ineditul slujbei spălarii picioarelor din acest an a fost acela că ea nu s-a desfăşurat în pronaosul mănăstirii, ca în anii precedenţi, ci afară, în faţa muzeului din curtea aşezării monahale. Doi câte doi, soborul celor doisprezece ieromonahi care i-au preînchipuit pe cei doisprezece ucenici ai Mântuitorului a ieşit din lăcaşul de cult, având înainte trei diaconi cădind, şi s-a aşezat pe cele douăsprezece scaune special aşezate în faţa clădirii muzeului. În urma lor a venit stareţul mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, care, la fel ca ceilalţi slujitori, a purtat veşminte de culoare roşie. Dintre cei 12 ieromonahi nu au lipsit portarul aşezării monahale, reprezentând pe cel care primeşte pe fiecare credincios, şi iconomul mănăstirii, care îl preînchipuie pe Sfântul Apostol Petru.

Slujba a debutat cu binecuvântarea apei, după care, în timpul citirii Evangheliei şi în acelaşi timp cu textele evanghelice care aminteau de spălarea picioarelor Sfinţilor Apostoli de către Mântuitorul Hristos, părintele stareţ s-a dezbrăcat de felon, a turnat apa într-un vas, s-a încins cu un ştergar şi a spălat şi a sărutat picioarele celor 12 ieromonahi. Rânduiala spălării picioarelor s-a terminat prin rostirea unei rugăciuni deosebite prin care s-a cerut ca Dumnezeu să spele întinăciunea păcatelor, după care mulțimea de credincioși a fost stropită cu apa sfinţită din vas.

„Să învăţăm de la Hristos smerenia, slujirea şi jertfa”

După săvârşirea rânduielii, soborul, monahii şi credncioşii s-au întors în lăcaşul de cult, unde, după opustul Liturghiei, a urmat cuvântul de învăţătură al părintelui stareţ. În cuvântul rostit, arhim. Melchidesc Velnic a subliniat ce trebuie să învăţăm din această perioadă: “Pentru noi, creştinii ortodocşi, Joia cea Mare înseamnă foarte mult, pentru că în această zi Hristos Domnul ne-a arătat ce înseamnă smerenia, spălând picioarele ucenicilor Săi. Nu este însă prima dată când Hristos îşi arată smerenia, fiindcă întreaga Lui activitate mesianică, de la Întrupare la naşterea Sa în peştera sărăcăcioasă şi la toate celelalte umiliri prin care a trecut de-a lungul vieţuirii Sale pe acest pământ, denotă servirea şi iubirea Lui faţă de om. Dar în mod special, în perioada aceasta, de la Învierea lui Lazăr şi până la Răstignire şi punerea Sa în mormânt, Domnul şi Mântuitorul nostru ne-a arătat parcă mai mult ca oricând smerenia Sa dumnezeiască. Dacă însă omul i-a dat ce e mai rău, Hristos, prin Cina cea de Taină, s-a dat pe Sine, Trupul şi Sângele Său, ca hrană omului pentru viaţa cea de veci”.

În continuarea predicii, părintele stareţ a arătat cât de mare e puterea smereniei: „Într-una din cântările pe care le-am rostit astăzi, în rânduiala aceasta a spălării picioarelor, se spune, referindu-se la ucenicul ce L-a vândut pe Mântuitorul: «Iudo, mai bine ar fi fost de nu te-ai fi născut»; şi se încheia respectivul tropar cu cuvântul: «înstrăinatule de Dumnezeu». E cumplit şi e îngrozitor să fii înstrăinat de Dumnezeu, dar nu trebuie să uităm că nu Dumnezeu îl depărtează pe om de la El, ci omul face acest nefericit pas înapoi. Dacă smerenia ne apropie de Dumnezeu şi ni-L dă pe Dumnezeu în mod deplin, mândria şi cu toate patimile ce decurg din ea nu ne duc în altă parte decât la înstrăinarea de Creatorul nostru. Nu poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele tău dacă nu îmbrăţişezi ceea ce a îmbrăţişat Hristos, adică sfânta smerenie. Dragii mei, să învăţăm de la Hristos smerenia, slujirea şi jertfa. Dacă vrem o familie sănătoasă, să ştie părinţii cum să se smerească, să slujească şi să se jertfească pentru prunci. Fiecare, acolo unde este pus, să aibă limpezimea minţii, care nu vine decât în urma tainei pocăinţei, a mărturisirii şi a înnoirii noastre sufleteşti.  De aceea, îl rog pe Bunul Dumnezeu, ca în aceste zile, nici unul dintre noi să nu se înstrăineze, ci, să ne silim, prin lepădarea celor întunecate, prin smerenie, prin tăcere, prin înfrânare şi prin neosândire. Cămara lui Hristos, de care se vorbeşte atât de des în cântările Bisericii din aceste zile, e împodobită cu veşmântul smereniei, iar veşmânt mai frumos ca acesta nu există. Smerenia ne apropie de Dumnezeu şi-L face pe El să se sălăşluiască în inimile noastre, smerenia ne aduce cunoaşterea lui Dumnezeu şi trăirea cea adâncă cu El”.

Ritualul spălării picioarelor în Sfânta şi Marea Joi, despre care există menţiuni încă din veacul al VI-lea, se practică în special în mănăstiri şi în catedrale, dar şi în parohii şi reprezintă reconstituirea momentului spălării picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Hristos, la Cina cea de Taină.