Strugurii Sfântului Tihon: „De atunci, în fiecare an, minunea se repetă”
Strugurii erau verzi şi acri, până în momentul când începea liturghia sărbătorii. Atunci începeau şi strugurii să se coacă şi să se îndulcească. Când se termina Liturghia, strugurii deveneau negri şi nemaipomenit de dulci.
Sfântul Tihon, episcopul Amathuntos (sec. IV -V), este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ai Ciprului. A luat numele de făcător de minuni pentru multele minuni pe care le-a făcut şi cât trăia, dar şi după adormirea sa. Una dintre acestea, impresionantă şi paradoxală este şi aceasta:
Odată, câţiva muncitori sădeau viţă de vie într-o ţarină. În timpul muncii, unul dintre aceştia a aruncat câţiva struguri uscaţi. Sfântul a luat un astfel de butaş şi după ce s-a rugat la Dumnezeu, rugându-L să îi dea viaţă şi roade, l-a sădit în numele Sfintei Treimi. Şi ce minune! Acea viţă uscată imediat a prins rădăcină, a făcut frunze, a înflorit şi a rodit struguri mari şi dulci! Şi era cu mult înaintea culegerii stugurilor.
De atunci, în fiecare an, minunea se repetă. La 16 iunie, ziua pomenirii sfântului, viţa rodeşte struguri mari şi dulci, care sunt oferiţi ca binecuvântare credincioşilor. Pentru mulţi ani după adormirea lui, se întâmplă acest fapt incredibil. Strugurii erau verzi şi acri, până în momentul când începea liturghia sărbătorii. Atunci începeau şi strugurii să se coacă şi să se îndulcească. Când se termina Liturghia, strugurii deveneau negri şi nemaipomenit de dulci. Câţi gustau din ei, simţeau o ciudată stare de revigorare trupească şi seninătate duhovnicească.
Acelaşi lucru se întâmplă până astăzi tuturor care cinstesc şi sărbătoresc amintirea sfântului.
(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 14-15)
O arătare recentă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Mănăstirea Vatoped
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro