Cu adevărat, suferinţele vieţii acesteia nu sunt vrednice de slava care se va descoperi nouă atunci. Căci dacă Apostolul Pavel, care povăţuia lumea întreagă, pentru care era aruncat leilor, urşilor, tigrilor şi lupilor necredincioşi, iar păgânii îl târau, îl schingiuiau şi-l lăsau să se sfârşească flămând şi însetat, trudea totuşi cu mâinile sale, ziua şi noaptea, pentru trebuinţele lui şi ale celor cu el, pentru ca să nu fie îngreunare nimănui; cum dar nu vom osteni şi nu ne vom trudi noi pentru folosul nostru? Căci dacă vom îndura cu mulţumire şi cu răbdare întristările vieţii acesteia, ne vom împărtăşi de bucuriile celeilalte vieţi; însă dacă vom cârti şi ne vom tulbura, îngrijorându-ne, nu ne vom învrednici de acelea, de care s-au făcut vrednici cei ce au luptat împotriva păcatului până la sânge.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura  Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 29)