Fiindcă sufletele îşi vor aduce aminte de toate cele de aici, cum zic părinţii, de cuvinte, de fapte, de gânduri, şi nu vor putea uita de nici unele dintre acestea.

Căci ceea ce se zice în psalm: „În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor” (Psalm 145, 4), se zice de cele cu privire la bunurile lumii acesteia, adică cu privire la case, la locuri, la părinţi, la copii, la negustorii.

Acestea pier odată cu ieşirea sufletului din trup şi de nimic din acestea nu-şi mai aduce aminte sau nu se mai îngrijeşte. Iar cele ce le-a făcut potrivit virtuţii sau patimii şi le aminteşte şi nimic nu se pierde.

Dar de va fi folosit cuiva sau de va fi fost folositor cuiva îşi va aminti pururea, ca şi de cel căruia i-a folosit el sau de cel ce i-a fost folositor lui. La fel, îşi aduce pururea aminte de a fost vătămat de cineva sau de a vătămat pe cineva: şi de cel ce l-a vătămat pe el şi de cel ce a fost vătămat de el.

Nimic, precum am zis, din cele ce a făcut în lumea aceasta nu pierde sufletul, ci de toate îşi aminteşte după ce iese din trup, ba chiar mai limpede, mai vădit, ca unul ce s-a izbăvit de trupul acesta pământesc.

(Avva Dorotei, Filocalia, vol. IX, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Editura Humanitas, 2009, cap. XII, p. 522-523)