Părinte director, aţi putea să ne oferiţi câteva sugestii de activităţi caritative care s-ar putea dezvolta într-o parohie din mediul rural? Dar într-una de urbe?

Da, iată câteva sugestii de activităţi care îşi găsesc locul în mediul rural: mese pentru săraci, implicarea copiilor cu risc de abandon şcolar în activităţi precum meditaţii, socializare, petrecere a timpului liber, colecte (mai ales produse alimentare pe care oamenii le au la sate), centre sociale, vizitarea bolnavilor şi bătrânilor din parohie (acasă, la spital), furnizarea de cazuri sociale din parohie către unităţile de asistenţă socială sau medicală bisericeşti, de stat sau private, activităţi susţinute şi bine planificate de cointeresare a factorilor responsabili din parohie în găsirea de soluţii de ajutorare a celor aflaţi în necaz şi suferinţă (primar, medic, profesori, asistenţi sociali etc.), crearea unor parteneriate cu entităţi locale sau nu, împreună cu care să se organizeze activităţi sociale, organizarea sau facilitarea unor cursuri de formare profesională etc.

În mediul urban, genurile de activităţi sunt cam aceleaşi cu cele din rural, doar că aici pot fi dezvoltate oarecum mai uşor decât în rural, datorită diverselor centre de zi sau rezidenţiale.

O preocupare a preotului paroh trebuie să fie şi aceea de a educa credincioşii în spiritul creştin al muncii corecte şi cinstite.

Încă un aspect: în măsura posibilităţilor, acolo unde se poate, serviciile sociale trebuie acreditate la agenţiile judeţene ale Ministerului Muncii.

În plan personal, cum am putea să ne implicăm mai mult în ajutorarea aproapelui?

Sunt foarte multe modalităţi de a ne implica în ajutorarea aproapelui şi astfel de a respecta şi dorinţa Bunului Dumnezeu. Dau doar câteva exemple: rugăciunea pentru cei aflaţi în necaz şi suferinţă, implicare dinamică în activităţile sociale organizate de Biserică, o vorbă frumoasă, un sfat bun, compasiune faţă de cei suferinzi, o farfurie cu mâncare dusă unui vecin sărac, bolnav sau bătrân sau oferită unui cerşetor, oferirea hainelor nefolosite de noi, dar bune şi curate unui om care nu are cu ce se îmbrăca, dispoziţia de a ajuta la serviciu un sărac etc. Sunt doar câteva exemple de modalităţi de implicare. (Nicoleta Olaru)