Doamna psiholog, vorbim des despre fumat ca despre un obicei, dar tot mai mulți specialiști îl numesc „boală”. De ce?

Pentru că asta este. Fumatul este o dependență cronică, recunoscută ca tulburare de Organizația Mondială a Sănătății. Nicotina modifică funcționarea creierului, produce toleranță, sevraj și comportamente compulsive. Nu este un moft, nu este o alegere liberă, ci un mecanism biologic și psihologic care se instalează treptat și pune stăpânire pe persoană.

Mulți fumători spun că fumează „ca să se liniștească”. Este o iluzie?

Da, este o iluzie creată chiar de dependență. Nicotina produce o scurtă senzație de calm, dar doar pentru că ameliorează simptomele de sevraj care apar între țigări. Practic, fumătorul nu se relaxează – doar își tratează temporar disconfortul provocat de ultima țigară. Este un cerc vicios.

Ce se întâmplă în creierul unui fumător?

Nicotina stimulează eliberarea de dopamină, neurotransmițătorul plăcerii. Creierul învață rapid că „țigara = recompensă”. În timp, scade sensibilitatea la dopamină, iar persoana are nevoie de tot mai mult pentru a simți același efect. Asta înseamnă dependență fizică. Dar există și dependența psihologică: țigara devine asociată cu pauza, socializarea, cafeaua, stresul, rutina. De aceea, renunțarea este atât de complexă.

Putem spune că fumatul este o boală care trebuie tratată?

Absolut. Ca orice boală, are cauze, simptome și tratamente. Nu trece doar cu voință. Fumătorii nu trebuie judecați, ci sprijiniți. Dependența nu este un eșec personal, ci o condiție medicală și psihologică ce necesită intervenție.

Ce îi împiedică pe oameni să renunțe, chiar dacă știu cât de nociv este fumatul?

Aș putea să spun că sunt trei factori principali:

1. Frica de sevraj – mulți știu că se vor lupta cu iritabilitate, anxietate, insomnie, poftă intensă.
2. Asocierile emoționale – „fumatul mă calmează”, „mă ajută să mă concentrez”.
3. Credințele false – „nu pot fără”, „mă îngraș dacă mă las”, „nu are rost, oricum e prea târziu”.

Toate acestea sunt bariere psihologice, nu realități obiective.

Cum îi ajutați pe pacienți să renunțe?

Procesul are mai multe etape:

• Evaluarea dependenței – cât de puternică este, ce rol are în viața persoanei.
• Identificarea declanșatorilor – stres, plictiseală, anumite locuri, anumite persoane.
• Restructurarea gândurilor – combaterea miturilor și a justificărilor.
• Construirea de alternative – tehnici de respirație, activități scurte, schimbarea rutinei.
• Sprijin farmacologic (dacă este necesar) – plasturi, gume, tratament prescris.
• Monitorizarea progresului – recăderile sunt analizate, nu condamnate.

Renunțarea este un proces, nu un moment.

Ce le spuneți celor care au încercat să se lase, dar au recăzut?

Că este normal. Recăderea nu înseamnă eșec, ci face parte din vindecare. Dependența este o boală recurentă. Important este să înțelegi ce a declanșat recăderea și să continui. Fiecare încercare întărește șansele de reușită.

Există un moment ideal pentru a renunța?

Momentul ideal este acum. Nu există „prea târziu”. Corpul începe să se repare din primele ore după ultima țigară. Iar psihicul se eliberează treptat. Renunțarea la fumat este unul dintre cele mai puternice acte de grijă față de sine.

Un mesaj final pentru fumători?

Nu sunteți singuri și nu sunteți vinovați. Dependența nu vă definește. Renunțarea nu este o pedeapsă, ci o eliberare. Și da, se poate! Cu sprijin, cu răbdare și cu încredere, orice fumător poate deveni nefumător.

Interviul audio: https://www.youtube.com/watch?v=LRz4H4GoNbI 

Pentru programări, puteți suna:

 - 0232 241 271 

 - 0730 230 030

 - 0745 375 427 (Mesaj pe Whatsapp)

Sau puteți merge la Spitalul Providența, pe Șoseaua Nicolina nr. 115, CUG, Iași.