Pentru alungarea nepăsării noastre, trebuie să ne aducem aminte mereu lucrul acesta: că suntem muritori, că viaţa noastră este foarte scurtă şi trecătoare şi foarte primejdioasă, pentru că ceasul morţii este necunoscut, căci, chiar dacă ştim că vom muri, totuşi nu ştim când vom muri: astăzi sau mâine, mai devreme sau mai târziu, ziua sau noaptea.

Soarta aceasta a fiecărui om este cu totul necunoscută şi nimeni nu ştie când va fi retezat de coasa morţii şi în ce stare îl va găsi: pregătit cu fapte bune sau nepregătit şi plin de fapte rele. Căci, în ce îl va găsi, în aceea îl va şi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu la judecată şi din faptele sale fiecare ori se va proslăvi, ori se va ruşina. Şi nimeni nu ne va putea ajuta în ceasul acela al morţii, decât numai faptele bune împreună cu Dumnezeu.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 130)