În perioada 13-18 iunie, pe parcursul a cinci zile ce au avut ca laitmotiv bucuria, cei aproximativ 50 de tineri participanți, cu vârste între 7 și 16 ani, alături de cei 9 voluntari din parohiile Ciriè, Collegno și Ivrea, s-au reunit în localitatea Vetan, din binecunoscuta Val d'Aosta, la adăpostul munților Alpi, într-un unic crez al tinereții și al libertății în Hristos, împărtășind același duh al bucuriei, al iubirii de frumos și al lucrului în echipă. Toate aceste realizări s-au concretizat prin intermediul învățăturilor desprinse din atelierele susținute, al rugăciunii comune de seară și de dimineață și al Dumnezeieștii Liturghii, al jocului în aer liber și al purtării de grijă unul altuia. Dorința de apropiere, de comuniune ne este redată laconic, dar foarte sugestiv de către Marco, participant în vârstă de 15 ani, de la parohia din Ivrea, aflat în a doua sa tabără: „Am fost prea puțini în cameră!”.

Programul taberei a fost conceput astfel încât să le vină în întâmpinare copiilor în a-și descoperi talanții, în a comunica eficient unii cu alții, dincolo de barierele limbii, dar și cu Dumnezeu prin rugăciune, în a îndrăzni să viseze și să creeze fără constrângeri, dar în afara spectrului tehnologiei, al ecranului sau al gadget-urilor: „Personal, m-am bucurat că am reușit să-i scoatem, pentru o săptămână, pe acești tineri din mediul virtual și să le dăm posibilitatea să guste din frumusețea comuniunii reale. Pentru mulți, această tabără a fost dovada că se poate trăi și altfel, că timpul poate fi umplut nu doar cu dulci nimicuri, ci cu momente intense care să facă din fiecare zi o aventură, ceva de neuitat”, a afirmat părintele-coordonator Andrei Grosu, de la parohia Collegno. Mărturisirea lui Sebastian, în vârstă de 17 ani, de la parohia Ciriè, vine ca o confirmare a spuselor părintelui: „Deoarece am fost animator, am văzut tabăra în mod diferit. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am trăit fiecare clipă din plin, fără smartphone”.

Și cum nicio tabără nu se poate desfășura în lipsa animatorilor, a celor care ajută la buna desfășurare a sa, a celor care animă, creează bună-dispoziție și care dau viață timpilor-morți ce se instaurează inevitabil în condiții de oboseală sau plictiseală inerente, părintele-coordonator Marian, de la parohia Ivrea, a subliniat importanța prezenței lor în acest mare angrenaj: „O reală bucurie, mulțumire mi-a fost dată de buna colaborare și comunicare cu membrii echipei! Am fost impresionat să observ că, deși doar doi dintre voluntari aveau experiență în animație, toți ceilalți au reușit să se adapteze din mers și să învețe culisele acestei activități”.

În ceea ce privește modul de derulare a taberei, copiii au reușit să împletească manualitatea cu creativitatea în cadrul atelierelor de quilling și de creație a brățărilor și mătăniilor, în urma cărora copiii au rămas cu bucuria realizării propriilor lucrări, a muncii în echipă, a redescoperirii jocului cu ajutorul mărgelelor și al hârtiei colorate, aranjate în forme ingenioase, dar și a exersării rugăciunii continue prin intermediul mătăniilor, confecționate după reguli precise.

De asemenea, tinerii au dovedit un real interes pentru atelierul de prim ajutor, în cadrul căruia aceștia au învățat tehnicile medicale de întrajutorare în caz de urgență, atât teoretic, cât și practic pe pajiștea din vecinătatea cabanei, dar, si modalitatea corectă de a face un bandaj sau de a se spăla corect pe mâini, exercițiu realizat chiar la izvorul din fața cabanei. Însă, mai presus decât atât, copiii au fost expuși complexității și minunii picurate de Dumnezeu în făptura umană, însă și efemerității ei.

Atelierul de pictură, care i-a reunit atât pe cei mici, cât și pe cei mari, a mizat pe re/deșteptarea în inimile copiilor evlavia pentru sfinți prin desenarea și, ulterior, prin pictarea chipurilor lor, travaliul în sine mijlocind apropierea și cunoașterea lor îndeaproape.

Atelierul de basm a fost gândit cu scopul de a încerca desprinderea tinerilor de clișeele și șabloanele mentale în care sunt constrânși să gândească sau să vorbească zi de zi, prin provocarea de a-și crea propriul basm, pe baza caracteristicilor sale specifice, cu o temă la alegere din universul lor cotidian, care să le stimuleze imaginația și creativitatea prin introducerea situațiilor-limită, a răsturnărilor de situație, a personajelor-cheie, a instrumentelor magice sau salvatoare care să conducă, în cele din urmă, la o rezolvare pozitivă a situației imaginate de ei. Plecând de la basmul Rapunzel, copiii de vârstă mică au ales să creeze un basm pe tema rezultatelor școlare, subiect de mare interes la această vârstă, iar cei mari un basm pe tema abandonului copiilor de către părinți. Așadar, cu alte cuvinte, atelierul poate fi înțeles ca un exercițiu de aplicare a tehnicilor de supraviețuire în viața reală!

Ca o continuare a atelierului de basm a fost creat atelierul de teatru care, prin ingeniozitatea copiilor și a abilității de interpretare și improvizație, aceștia au fost stimulați să dea viață personajelor plăsmuite de ei, astfel încât, fiecare dintre ei, să poată experimenta situații noi de viață și ipostaze în care nu au mai fost puși până atunci. Scopul acestui exercițiu a fost acela ca fiecare dintre copiii implicați să încerce înțelegerea tematicii de fundal a poveștii, dar și exersarea empatiei, a iubirii aproapelui, dar și depășirea propriilor limite sau patimi.

Un alt aspect pe care organizatorii au dorit să pună accent în momentul realizării programului de tabără a constat în echilibrul dintre partea teoretică, statică a atelierelor și partea dinamică, bazată pe mișcare fizică. Astfel, momente de maxim amuzament și destindere au fost constituite de Olimpiadă, o pleiadă de jocuri sportive de vară, adaptate tuturor vârstelor, de mult așteptata drumeție pe cărări de munte, dar și de Vânătoarea de comori, un traseu presărat cu aventuri și voie bună. Dna Nicoleta Tais, moderator al atelierului de teatru subliniază, în acest context, reușita obținerii de către organizatori a echilibrului perfect între activitățile propuse tinerilor și timpul liber rămas lor la dispoziție.

Totodată, dincolo de activitățile fizice și cognitive, copiii și tinerii din tabăra de la Vetan au primit, dar au și predat, la rândul lor, unul altuia, o lecție de altruism și de grijă reciprocă pe care doar Hristos o poate transmite, în cadrul sarcinii numite „Îngerul păzitor”.

Ultima seară a taberei a avut drept catalizator al atenției și preocupării tuturor focul de tabără, devenit deja o tradiție a taberelor comunității românești, ca simbol al încheierii taberei și al pecetluirii unei promisiuni de revedere în anul următor.

„După cum știm, în diaspora, copiii români se întâlnesc destul de greu, ceea ce face ca o astfel de experiență să aibă un impact major asupra lor. Consider că bucuria acestei tabere a fost dată de comuniunea din cadrul diverselor activități desfășurate, dar, mai cu seamă, de momentele de rugăciune de dimineață și seară și de săvârșirea celor două Sfinte Liturghii. Aceasta cred că este mulțumirea sufletească care nu se va lua de la noi! Nu în ultimul rând, cred că o tabără organizată în această manieră trebuie să-i apropie pe participanți de Biserică, de Dumnezeu, aspect pe care mă rog ca noi să-l fi atins!”, afirmă părintele Ioan Haba, de la parohia Ciriè, în calitate de coordonator al taberei.

În același cuget și simțire, Denisa, de 17 ani, de la aceeași parohie remarcă faptul ca cele mai frumoase momente de comuniune le-a trăit în cadrul Sfintei Liturghii, dar și la rugăciunile pe care le-a făcut împreună cu ceilalți participanți (dimineața și seara): „Am învățat că totul în viața noastră trebuie să-L aibă la bază pe Hristos”.

După cinci zile pline de emoții, în care soarele a răsărit doar pentru acești copii, în ciuda prognozei meteorologice, părintele Marian Preda a concluzionat astfel: „Binecuvântarea Domnului se află peste tot, dar parcă e mai evidentă atunci când te afli în mijlocul copiilor. Azi, deși nu a plouat, a plouat cu binecuvântări prin roadele pe care le-am recoltat la acest final de tabără”, completat fiind de spiritul jovial al părintele Andrei Grosu, el însuși trăind din plin entuziasmul și bucuria copilului de altădată: „Nostalgia după cele trăite s-a așternut, cu siguranță, în inimile copilașilor și tinerilor și sunt convins că Dumnezeu a zâmbit de multe ori săptămâna aceasta, nu de undeva de sus, ci chiar din inimile lor!”.

A consemnat: prezbitera Simona Preda, Parohia „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți" - Ivrea

Sursa: episcopia-italiei.it