Aș vrea să împărtășesc cu dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, o istorioară care se potrivește cu proiectul nostru.

„Pe țărmul unui golf, după reflux, au rămas mii de steluțe de mare. Un domn în vârstă, plimbându-se alene de-a lungul plajei, a zărit în depărtare un puști care se agita aruncând ceva în apă. Apropiindu-se, a observat că băiatul, culegea din nisip steluțe de mare pe care apoi le arunca în valuri.

S-a apropiat de el și l-a întrebat:

- Bună! Ce faci tu aici?

- Bună ziua, domnule! Arunc înapoi în apă steluțele de mare eșuate pe nisip. Soarele este puternic, mareea se retrage, astfel încât, dacă nu le arunc înapoi în apă, vor muri.

- Tinere, tu îți dai seama că sunt kilometri întregi de plajă și probabil mii sau zeci de mii de steluțe de mare eșuate? Eforturile tale sunt practic inutile? Nu poți schimba lucrurile! Crezi că ce faci tu contează?

Băiețelul l-a ascultat politicos pe domnul în vârstă, apoi s-a aplecat, a cules o nouă steluță de mare și a aruncat-o în apă spunând.

- Uite, pentru această steluță contează.

Bărbatul a rămas o clipă tăcut, apoi s-a aplecat, a început să adune stele de mare și să le arunce și el în apă.
O clipă mai târziu au coborât încă două fete. Astfel erau deja patru persoane care aruncau stele de mare în apă. După ele s-au luat și alții..., zeci, sute de persoane aruncau stele de mare în apă.”

Cine sunt, pentru mine, steluțele de mare? Tinerii, pe care noi, cei mai mari, îi privim de sus de pe faleză. Mă întreb dacă nu cumva ne asemănăm acelora care nu mai cred că tinerii mai pot fi salvați, acelor adulți care privesc la generațiile ce vin, cum mor sufletește fără a le veni în ajutor. Nu cumva, când un tânăr/steluță are probleme și dă semne că va eșua, privim, fără să facem ceva concret? Ne uităm de sus crezând că nu e treaba noastră sau că nu se poate face nimic?!

În vara aceasta, un copil1, căruia i s-au alăturat 93 de preoți parohi, 270 de voluntari și alți oameni de bine, a făcut un lucru care a contat pentru 10.000 de tineri. Asemenea gestului copilului din povestea de mai sus, Tabăra din pridvorul satului a contat pentru câteva mii de suflete/steluțe.

Dacă un tânăr care nu a mai primit Sfânta Împărtășanie din copilărie, în urma taberei din satul lui, s-a apropiat de preot, s-a spovedit și s-a împărtășit, Tabăra din pridvorul satului a contat. Dacă un tânăr care nu voia să continue studiile liceale sau universitare, în urma întâlnirii cu voluntarii taberelor s-a decis să meargă mai departe înscriindu-se la liceu sau la facultate, pentru acel tânăr Tabăra din pridvorul satului a contat. Dacă un tânăr care nu a mai trecut pragul bisericii de la botez, în urma taberei a descoperit frumusețea credinței, Tabăra din pridvorul satului a contat. S-au petrecut lucruri mici care au schimbat oameni. Încurajările, exemplele celor mai mari, momentele de rugăciune, atelierele, spovedania, lucruri care pentru unii dintre noi par banalități, pentru alții sunt lucruri care contează și care aduc speranța și curajul unui nou început. Gesturile firești făcute de cei 270 de voluntari au inspirat și au lăsat în urma lor hotărârea de a trăi mai frumos.

Cum ar fi, ca fiecare dintre noi să privim lumea prin ochii copilului care a aruncat steluța în mare?! Nu vom salva lumea, dar cu siguranță ne vom salva pe noi și acest lucru ar fi de căpătâi. Tabăra din pridvorul satului nu salvează lumea, dar schimbă vieți care, nădăjduim, vor modela la rândul lor lumea în care trăim.

Ne revedem în 2024 pregătiți să salvăm cât mai multe steluțe!

(Preot Mihail Siminciuc, Departamentul Misiune pentru Tineret - coordonator proiect Tabăra din pridvorul satului)