Sute de nemțeni s-au adunat în această dimineață la Mănăstirea Secu pentru a lua parte la hramul așezământului monahal. De asemenea, credincioșii prezenți au așteptat la rând pentru a se închina la moaștele Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, care au fost așezate într-un foișor special amenajat în curtea mănăstirii.

Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost ținut de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, care a explicat că sărbătoarea de astăzi ne arată că trebuie să îl alegem pe Dumnezeu și să îl cunoaștem pe El:

Sfântul Ioan Botezătorul îi binecuvintează pe cei ce îl cinstesc și pe toți cei ce înțeleg că viața noastră stă între aceste două adevăruri. Adevărul lui Dumnezeu și cunoașterea Lui sau adevărul pe care îl arată lumea, «siguranța acestei lumi», adevăr care se dovedește minciună, se dovedește ratare. În fața acestei alegeri, sărbătoarea de astăzi ne cheamă să luăm aminte, să câștigăm viața noastră și să îl cunoaștem pe Dumnezeu. Dacă suntem puternici, în trupul nostru, cu mintea noastră, dacă avem îndestulat cele ale acestei lumi, să știm că le avem pentru a îl mângâia pe cel slab, nu pentru a îl disprețui. Pentru a îl ajuta, nu pentru a îl sfida cu bogăția și opulența noastră. Dacă suntem între nedreptățiții acestei lumi și purtăm dureri și necazuri în trupul și sufletul nostru, să înțelegem că nici sărăcia, nici boala și nici vreo împrejurare a vieții nu ne poate despărți de Dumnezeul cel Viu. Domnul este cu adevărat mângâietor oricui îl cinstește și îl caută pe El.

În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan le-a transmis credincioșilor trei metode prin care Dumnezeu crește iar noi ne micșorăm, așa cum predica Sfântul Ioan Botezătorul:

Pentru ca să se împlinească și în noi cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul, ca Domnul să crească iar noi să ne micșorăm, se cuvine a alerga spre contrariul acelora care ne măresc pe noi și îl micșorează pe Dumnezeu și pe aproapele nostru, și anume, conștiința că în ceilalți se află chipul lui Dumnezeu. Știind că se află chipul lui Dumnezeu, nu ne mai trece prin minte să ne credem superiori oamenilor care au în ei chipul Domnului, așa cum mărturisea un părinte «Dumnezeu mă privește prin ochii aproapelui meu». În al doilea rând, dorința de a îl domina pe altul să fie înlocuită de dorința de a sluji pe celălalt. Și oricât ești tu de mare pe scara Bisericii, a statului, a bogăției, găsești mijloace. Dacă este Dumnezeu întru tine, să slujești tu altora, decât să prezinți în exclusivitate ca alții să fie slujitorii tăi. În al treilea rând Dumnezeu crește iar noi ne micșorăm prin faptul că prin mintea noastră trec cugete dumnezeiești, adică smerita cugetare, bazându-ne și noi după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, pe cuvinte învățate «nu de la oameni, ci de la Duhul Sfânt».

La finalul slujbei, părintele eclesiarh Maxim Munteanu și părintele secretar Varlaam Prodan au fost hirotesiți protosingheli.

După cuvântul de mulțumire rostit de părintele stareț, arhimandritul Vichentie, acesta a primit din partea Părintelui Mitropolit distincția „Crucea Sfântului Iosif cel Milostiv”. Totodată, câțiva binefăcători ai așezământului monahal au primit în semn de recunoștință distincții de vrednicie și câte un exemplat al Sfintei Scriptului.

Mâine, pelerinii și credincioșii nemțeni sunt așteptați la Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, ocrotitorul mănăstirii.

Mănăstirea Secu, veche de aproape 500 de ani

Așezământul monahal de la Secu reprezintă o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetății Neamțului, pe valea Pârâului Secu, se așează un grup de sihaștri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima. În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Potrivit rânduielilor bisericești, s-a stabilit ca ziua de 29 august să fie întotdeauna zi de post, comemorându-se astfel pătimirile prin care a trecut Sfântul Ioan Botezătorul și amintindu-se de momentul în care Irod, ospătându-se peste măsură, i-a cerut Salomeei să danseze, iar ca răsplată i s-a oferit capul Sfântului Prooroc. De asemenea, prin această zi de post ne asemănăm și noi vieții postitoare a Sfântului Ioan. Această sărbătoare este ultima din cadrul anului bisericesc. Capul Sfântului Ioan Botezătorul, de-a lungul timpului, a fost pierdut de trei ori și aflat de tot atâtea ori. Din acest motiv, sărbătorim pe 24 februarie Prima și A doua aflare a capului, iar pe 25 mai A treia aflare a capului Sfântului Ioan.