O frumoasă surpriză care se încadrează, oarecum, în linia volumelor de predici pe care le-am semnalat în ultimul timp, din care cele ale Părinților Cristian Muntean, Vasile Gafton și Stelian Tofană s-au detașat prin frumusețe și chemare, este volumul Părintelui Marius Ciobotă, Taina Evangheliei. Scurte glose duminicale (Ed. Spandugino. București, 2021, 499 pg.). Preot de vocație și omilet de adâncă bucurie a rostirii, Părintele Marius Ciobotă mi s-a lipit de suflet odată cu susținerea lucrării sale de doctorat în 2011, o cotutelă fericită între doi mari profesori Domnul Mihai Dinu și Părintele Vasile Gordon, care avea să fie încununată și de două lucrări de specialitate: Discursul omiletic din perspectiva științelor comunicării (2012, teza de doctorat) și Stilistica predicii (2016). Ajuns preot în parohia Adormirea Maicii Domnului – Broșteni din Municipiul Buzău, Părintele nu a lăsat catedra de omiletică și catehetică a Seminarului Teologic ortodox din Buzău și nici scriitura – lucru pentru care nu contenesc să-i mulțumesc. Cu Binecuvântarea IPS Sale Ciprian Spiridon, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a asumat și muncă administrativă lucru pe care îl face nerupând catedra de slujire, ci făcând ca ambele să rodească prin firea sa luminoasă, de om cuminte și râvnitor în Hristos. Așa sunt și predicile sale.

Îngăduindu-mi-se să scriu „coperta 4” a acestei frumoase cărți de mărturisire evanghelică, am să vă rog să-mi permiteți să o așez zălog și în Picătura de Carte, semn de mare bucurie a unei astfel de minunate alcătuiri născute din râvnă și smerenie: „Cuvintele propovăduirii sunt asemenea boabelor de muștar. Transparente. Cu aripi clorofilice, fine, asemeni unor raze de soare ascunse în pistilul florilor ce vor da în rod. De aici greutatea de a le ține mereu în echilibru. Cu oamenii și cu Duhul. Cu tot ceea ce numim comunicare și preaplinul inimii, din care ne hrănim comuniunea. Din prima clipă a citirii unui text al Părintelui Marius Ciobotă te lași surprins de rigoarea și frumusețea exprimării. Căreia în rostire i se adaugă o aristocratică limbă română, stăpânită cu virtuții de poet. Desigur între textul strict profesional, catehetic și omiletic în sensul științei comunicării, și cel urcat la amvon, cu discreția specifică smereniei sale, diferența e dată de rostire. De rostul rostirii publice, în comunitate, în ecoul locașului miez de Liturghie pământească. Eu această răcorire în verb liturgic o simt în cuvintele tânărului Părinte buzoian. Care lasă în urmă linii de întrebare, zdrobiri de urâțenie, vindecări de non-sens. Veți descoperi Chipul nemuritor al Mântuitorului dăruind liniște, cumințenie. O cumințenie izvorâtă din limpezimea Evangheliei din care propovăduitorul își hrănește rostirea. O cumințenie izvorâtă din așezarea autorului textelor acestora din aplecarea în Potirul iertării și Împărtășirii. Mereu uimit de acest mod de a fi clasic și modern, deopotrivă, am descoperit că forța acestei așezări vine din cumpătarea vieții sale cu viața în Hristos de care abundă Biserica. Tihnit și gata să se aprindă la scânteierea Duhului Sfânt, propovăduitorul stă mereu în stare de veghe. Nu altfel Părintele Marius Ciobotă. El poartă în fibra propovăduirii sale mărturisirea în duh de dragoste a posibilității de a fi Oamenii Împărăției Cerurilor. Ceea ce, să recunoaștem, nu e puțin”.

Retranscriu aceste rânduri pentru că știu că așa este. Munca fidelă la cunoașterea Scripturii, atașamentul pentru o frumoasă limbă română și verticalitatea sa sufletească așază pe bunul meu prieten în linia predicatorilor de seamă ai teologiei buzoiene, care aici, la Sibiu, s-au împlinit parcă în inegalabilul Părinte Dumitru Belu. Care, sunt sigur, zâmbește cu drag unui ucenic de dincolo de istoria lumii de acum. O notă în plus în ținuta cărții, excelenta editare pe care cei de la Spandugino (redactor de carte, Theodore-Eliza Văcărescu; tehnoredactor Constantin Niță) au ridicat-o la nivel de artă. O artă de care colecția Interior intimo meo – coordonată de Miruna Tătaru-Cazaban – a beneficiat din plin, noi consemnând o parte din aceste minunate așterneri de cer în cerul de memorie al celulozei aprinse de Duh, care nu se mistuie, ci doar bucură.

Sursa: tribuna.ro