Caracterul universal al cultului divin

Taine, ierurgii, slujbele Bisericii

Caracterul universal al cultului divin

    • cer înnorat
      Caracterul universal al cultului divin / Foto: Oana Nechifor

      Caracterul universal al cultului divin / Foto: Oana Nechifor

Rugăciunea din cadrul cultului creștin ortodox îmbrățișează în sfera ei toată lumea și întreaga natură, asupra căreia vrea să reverse harul lui Dumnezeu, pentru a o sfinți și a o pune astfel în slujba lui Dumnezeu și a omului.

O trăsătură specifică a cultului ortodox este universalismul sau pancosmismul său. În rugăciunile sale, el cuprinde nu numai întreaga viață a omului, în momentele și împrejurările cele mai felurite și cu nevoile sale spirituale și materiale cele mai variate, ci și lucrurile și animalele de care el are nevoie pentru viața sa gospodărească și natura neînsuflețită, în cadrul căreia trăiește.

Rugăciunea din cadrul cultului creștin ortodox îmbrățișează în sfera ei toată lumea și întreaga natură, asupra căreia vrea să reverse harul lui Dumnezeu, pentru a o sfinți și a o pune astfel în slujba lui Dumnezeu și a omului. Acestui scop îi corespund mai ales numeroasele slujbe și rugăciuni din grupa Ierurgiilor, care alcătuiesc cea mai mare parte a conținutului Molitfelnicului.

Totodată, în acest fel, natura neînsuflețită este asociată la cultul de adorare adus Creatorului de toată zidirea. Grăitoare în acest sens este mai ales marea rugăciune, compusă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, a sfințirii apelor din slujba Bobotezei, unică prin frumusețea, profunzimea și caracterul ei pancosmic: „Că Tu, cu voia Ta, pe toate le-ai adus dintru neființă întru ființă. Cu puterea Ta ții făptura și cu purtarea Ta de grijă chivernisești lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura și cu patru vremi ai încununat curgerea anului. De Tine se cutremură toate puterile îngerești. Pe Tine Te laudă soarele. Pe Tine Te slăvește luna. Ție se supun stelele. Pe Tine Te ascultă lumina. De Tine se îngrozesc adâncurile. Ție slujesc izvoarele... Pentru ca și de stihii și de oameni și de îngeri și de cele văzute și nevăzute să se mărească numele Tău cel preasfânt, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

(Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica Generală, vol. I, Editura Basilica, București, 2015, pp. 123-124)

Citește despre: