Atunci când auzim citite rugăciunile din cadrul Tainei Cununiei, ne punem frecvent întrebarea: De ce rugăciunile slujbei încununării menționează atât de multe personalități din istoria biblică? Răspunsul este simplu: căsătoria implică credincioșie, iar personalitățile biblice și episoadele enumerate în rugăciuni afirmă îndeosebi adevărul că Dumnezeu rămâne credincios poporului Său, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei și în ciuda păcatelor oamenilor, atât timp cât omul are credință în Dumnezeu.

Prima rugăciune a slujbei încununării Îi cere lui Dumnezeu să-i așeze pe mire și pe mireasă în compania cuplurilor drepților din Vechiul Testament (Avraam și Sarra, Isaac și Rebeca, Iacov și Rahela, Iosif și Asineta, Zaharia și Elisabeta, Ioachim și Ana), înaintași ai lui Hristos, și să reverse asupra lor aceeași binecuvântare cu care i-a încununat pe aceia. Astfel, toți fiii cuplurilor creștine sunt chemați să devină „mădulare ale lui Hristos”, membri ai Trupului Său; să se înscrie pe aceeași linie de binecuvântări și binefaceri, pe care drepții Vechiului și ai Noului Testament le-au primit datorită fidelității lor față de Dumnezeu. Fiecare dintre ei, în modul său personal, este chemat să trăiască prezența lui Dumnezeu și să-L descopere pe El lumii. Astfel, Dumnezeu continuă să lucreze prin fertilitatea umană creativă. Templul Trupului Său este încă în construcție, căci nașterea de prunci este o participare la Taina lui Hristos.

Dar nașterea de prunci, deși un element binecuvântat al vieții în cadrul căsătoriei, nu este singurul scop al ei. Acesta este motivul pentru care cea de-a doua rugăciune insistă asupra chemării binecuvântării lui Dumnezeu peste cuplul ca atare. Rugăciunea este scrisă sub forma unei litanii: „Binecuvântează-i... Păzește-i... Adu-Ți aminte...”, invitând întreaga comunitate să se alăture preotului pentru aceste cereri succesive.

Alături de cuplurile Vechiului Testament, numele celor păziți și binecuvântați de Dumnezeu (Noe, Iona, cei trei tineri din Babilon, Enoh, Sem, Ilie), sunt și ele invocate, deoarece tema rugăciunii trece de la procreație la dăruirea personală, care îl învrednicește pe om de ajutorul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Rugăciunea menționează și sfinți creștini, pe Sfânta Elena, „cea care a găsit Cinstita Cruce”, și pe cei 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, cărora, conform tradiției, Dumnezeu le-a trimis cununi din Rai. Alegerea acestor Sfinți arată Crucea în calitatea ei de cale împărătească, de centru al Tainei mântuirii, al binefacerilor și binecuvântărilor pe care Dumnezeu ni le trimite dacă vom vrea să-i urmăm ei pe drumul jertfelnic al vieții în doi, și, prin urmare, de centru al tainei căsătoriei.

(John Meyendorff, Căsătoria ‒ perspectivă ortodoxă, traducere de Cezar Login, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 50-51)