Tedeumul este o slujbă de mulţumire şi de laudă adusă lui Dumnezeu în anumite ocazii festive din viaţa personală sau din cea socială a credincioşilor. Este o ierurgie de origine mai nouă și se numeşte aşa, pentru că, între alte cântări care alcătuiesc rânduiala acestei slujbe intră şi vechiul imn „Te Deum Laudamus…” („Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm…”).

Slujba aceasta se mai numește și Doxologie (cuvânt sau cântare de slăvire), pentru că ea are un pronunţat caracter doxologic, adică exprimă îndeosebi sentimentele noastre de recunoștință, de mulțumire, de laudă și de slăvire față de Dumnezeu, pentru binefacerile primate de la El. De astfel, în însăși rânduiala slujbei este inserată și cunoscuta cântare bisericească numită doxologie (slavoslovie) „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…”, care uneori se înlocuiește cu cântarea amintită, „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm…”.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 376-377)