Ce simbolizează cădelnița sau cățuia?

 

Cădelnița simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. După o altă interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căușul cățuii cădelniței reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, Hristos, precum și colimvitra Sfântului Botez, care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh.

Cădelnița sau cățuia, tămâierul sau tămâietoarea este un mic recipient de metal, legat de lănțișoare care se unesc sus într-un mâner, de obicei, cu două belciuge, prin care se bagă degetul mare și cel arătător sau arătătorul și mijlociul mâinii drepte, cu care se mânuiește cădelnița. Aceasta este folosită la cădirile sau tămâierile prevăzute de Tipic în rânduielile sfintelor slujbe.

Întrebuințarea cădelniței în serviciul liturgic este tot atât de veche ca și folosirea tămâiei și a cădirilor, pe care cultul creștin le-a moștenit din cultul Vechiului Testament. Cele dintâi cădelnițe folosite de creștini erau însă simple cățui din pământ (argilă, ceramică) sau din metal, cu sau fără mâner, așa cum se folosesc astăzi de către unii preoți de parohie la serviciile funebre oficiate în afara bisericii sau cum sunt cățuile cu mânere scurte, folosite în unele mănăstiri de maici la anumite cădiri sau procesiuni. În timp, cădelnița și-a păstrat vechea formă, dar înainte se confecționa din materiale mai de preț. Forma de astăzi a cădelniței ar data, după unii liturgiști, din secolul al XII-lea.

După Sfântul Gherman al Constantinopolului (secolul al VIII-lea), cădelnița simbolizează omenitatea Mântuitorului, focul simbolizează dumnezeirea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt. După o altă interpretare din tâlcuirea liturgică atribuită Sfântului Gherman, căușul cățuii cădelniței reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat Cărbunele cel dumnezeiesc, Hristos, precum și colimvitra Sfântului Botez, care cuprinde cărbunele focului dumnezeiesc al Sfântului Duh. Totodată, cădelnița amintește și de altarul tămâierii din Cortul Mărturiei și apoi din Templu, pe care se aducea lui Dumnezeu jertfa neîntreruptă de tămâie.

Atunci când sunt lucrate artistic, pe fețele cățuii cădelnițelor se gravează figuri de plante și de animale, simbolizând prin aceasta că natura întreagă înalță lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, împreună cu oamenii.

(Preot Prof. Univ. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală, volumul II, Editura Basilica, București, 2015, pp. 291-292)

De la același autor

Ultimele din categorie