Agnețul este partea pătrată sau pecetea pe care preotul o scoate cu copia din cea dintâi prescură folosită la Proscomidie, în care se disting mai bine literele sigiliului: Is. Hs. Ni. Ka.,și o așează apoi pe Sfântul Disc, după care, prin sfințire, se va preface în Sfântul Trup al Domnului, cel jertfit pe Cruce. De aceea, preotul întipărește într-însul, cu copia, Patima Domnului, străpungându-l în chip cruciș și pronunțând cuvintele din Sfânta Scriptură, unde ni se istorisește cum sutașul a împuns cu sulița, coasta Mântuitorului: „Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns” (Ioan 19, 34).

Se numește Agneț, de la cuvântul latinesc agnus, adică Miel, pentru că închipuie pe Mântuitorul, Care, prin asemanarea cu Mielul înjunghiat de evrei la Paștele lor, a fost numit de către Sfântul Ioan Botezătorul „Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Agnețul este în cazul de față Mielul cel Blând, cel curat, cel nevinovat, dar gata de a se jertfi pentru iertarea păcatelor și pentru sfințirea tuturor credincioșilor.

Biserica Ortodoxă a crezut și a învățat totdeauna că, din pâinile așezate pe Sfântul Disc, numai Agnețul se preface în timpul epiclezei, în Trupul Mântuitorului, iar miridele doar se împărtășesc de sfințenia pe care o primesc de la Sfântul Agneț, lângă care sunt așezate.