Sfinții Părinți nu cunosc decât o singură Taină - „Taina mântuirii noastre”, Taina îndumnezeirii. Iar această taină se săvârșește în nenumărate acte ale creștinului. Tunderea monahală, înmormântarea, citirea Evangheliei și semnul sfintei cruci, sunt de asemenea taine. Mai există, de asemenea, și Taina convertirii.

Taina este orice act săvârșit de un om în calitatea sa de membru al bisericii, de purtător al darului preoției (…) și care cheamă harul Domnului.

(Diacon Andrei Kuraev, Moștenirea Lui Hristos, ceea ce n-a intrat în Evanghelie, Editura Sofia, București, 2009, p. 83)