Dacă cazi în vreo greşeală, să te întorci cât mai repede spre înţelegerea neputinţei tale şi spre recunoaşterea ei, fiindcă de aceea te-a lăsat Dumnezeu să cazi, ca să-ţi cunoşti mai bine neputinţa ta şi aşa să te înveţi nu numai a te defăima pe tine însuţi, ci şi a voi să fii defăimat şi de ceilalţi pentru neputinţa ta. Să  ştii că fără de această voire nu se poate să se nască în tine şi să se înrădăcineze virtuoasa neîncredere în sine, care este temelia şi începutul adevăratei smerenii, şi care ea însăşi îşi are temelia în cunoaşterea din experienţă a neputinţei şi nesiguranţei proprii.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 26)