Tezaurul artistic din manuscrisele muzicale bizantine şi psaltice româneşti scrise de-a lungul veacurilor în mănăstiri, chilii sau şcoli de cântăreţi bisericeşti de către protopsalţi şi psalţi bine instruiţi în arta psaltichiei a rămas necunoscut până nu demult celor ce doreau să se desfete cu cântări asemenea celor îngereşti. Deşi s-au ridicat voci de prestigioşi teologi şi istorici care, pornind de la starea avansată de degradare a unor manuscrise, au cerut conservarea, catalogarea şi păstrarea lor în condiţii corespunzătoare, în această privinţă s-a făcut prea puţin şi de cele mai multe ori s-a lucrat nesistematic.

Interesul pentru acest gen de manuscrise din România a apărut abia în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea datorită cercetătorilor Pr. Nicu Moldoveanu (București), Pr. Alexie Buzera (Craiova), Vasile Vasile (București), autorul volumelor de față, Arhid. Sebastian Barbu-Bucur (București) și nu in ultimul rand, Pr. Florin Bucescu (Iași).

Cu privire la manuscrisele muzicale româneşti din Muntele Athos, situaţia era şi mai complicată. Referiri la adevăratul tezaur muzical athonit în limba română au fost făcute de unii cercetători, însă în nici un caz nu au fost clasificate, cercetate sau codificate.

În deschiderea primului volum al lucrării sale, profesorul Vasile Vasile aduce în discuție după nenumărate considerații de ordin istoric, singura lucrare ce a descris înaintea sa manuscrisele româneşti din Athos, Manuscrise muzicale româneşti de la Muntele Athos, apărută în anul 2000 tot la Editura Muzicală, având ca autor pe Arhid. Sebastian Barbu-Bucur. Chiar în studiul introductiv, profesorul Vasile subliniază faptul că cercetarea sa a fost cu totul independentă de cea a predecesorului său, între ei neexistând colaborare în legătură cu acest subiect. Mai mult decât atât, în însăși sistematizarea vastului material pe care l-a avut la dispoziție, Vasile Vasile a fost nevoit să se delimiteze și să corecteze unele ipoteze și afirmații eronate ale Părintelui Bucur. Acesta este acuzat de diletantism şi amatorism prin faptul că a omis cântări importante şi reprezentative, a pus numere artificiale de inventar, numere inexistente în bibliotecile cercetate şi a lansat multe erori. În același timp, Vasile este obligat în scrisul său să răspundă acuzațiilor nefondate de plagiat aduse înaintea Biroului de Muzicologie din cadrul Uniunii Compozitorilor din România chiar de către Părintele Bucur. Departe de a-i fi creat un deserviciu, disputa academica în care au fost angajați cei doi reputați bizantinologi a evidențiat odată mai mult contribuția de excepție pe care Vasile Vasile o aduce în cercetarea acestui inestimabil tezaur cu valoare de patrimoniu național. 

Lucrarea profesorului VasileVasile ilustrează modalităţile de practicare a muzicii liturgice în aşezămintele monahale athonite şi deschide drumul unor noi direcţii şi a unor aprofundări a multiplelor aspecte legate de muzica bizantină practicată şi creată de românii din Muntele Sfânt.

Multilateralitatea problematicii, dublată de bogatul patrimoniu muzical au obligat autorul la împărţirea materialului publicat deocamdată (din câte cunoaștem are și un al treilea volum în pregătire) în două volume, necesare pentru cuprinderea vastului şi preţiosului tezaur.

Ce aduce nou această cercetare?

- Descoperirea unor iluştri psalţi, creatori, copişti şi tălmăcitori necunoscuţi cercetării româneşti;

- Identificarea unor manuscrise muzicale datorate unor străluciţi reprezentanţi ai muzicii bizantine din ţara noastră: Mihalache Moldovlahul, prezenţa masivă a creaţiei lui Gherman, mitropolitul Noilor Patre, Iovaşcu sau Giobaşcu Vlahu, Vlatiru Vlahu, Ioan Vlahu Domesticu, George Ucenescu, Gheorghe Căciulescu;

- Posibilitatea realizării catalogului complet al creaţiilor lui Nectarie Schimonahul şi punerea acestora la dispoziţia interpreţilor şi cercetătorilor;

- Continuarea demersurilor începute în vederea prezentării cât mai complexe a lui Nectarie Vlahu considerat de greci „al doilea Cucuzel” şi „protopsaltul protopsalţilor din Muntele Athos”;

- Identificarea şi studierea primului Anastasimatar în limba română datorat lui Mihalache Moldovlahul;

- Circulaţia în Athos şi în ţară a creaţiei marilor reprezentanţi ai procesului de românire a muzicii bisericeşti: Fiothei sin Agăi Jipei, Iosif Protopsaltul de la Mănăstirea Neamţ, Macarie Ieromonahul, Nectarie Frimu, Anton Pann, Visarion Protopsaltul de la Neamţ, Dimitrie Suceveanu, Gheorghe Scofaru, Varlaam Bărăncescu de la Ciolanu etc;

- Circulaţia în Principatele Române a creaţiilor monahilor români din Athos: Iovaşcu Vlahu, Ioan Vlahu, Calist Ieromonahul;

- Studierea circulaţiei în mediul athonit şi românesc a creaţiilor lui Gherman Neon Patron, Iovaşcu Vlahu, Mathei Vatopedinul, Petru Efesiu etc;

- Completarea datelor despre evoluţia muzicii bizantine în cele două medii: athonit şi românesc.

În „Notă asupra ediţiei”, Vasile Vasile descrie grila de prezentare a manuscriselor:

- tipul de colecţie (anastasimatar, vecernier, utrenier, liturghier, privegher, stihirar, antologhion, doxastar etc);

- menţionarea bibliotecii şi a numărului real din inventarul fondului;

- titlul manuscrisului;

- numele, copistul şi datarea documentului;

- limba şi notaţia muzicală;

- formatul documentului: dimensiunea filelor, paginarea, tipul de legătură, starea, însemnări mai importante, prezentări anterioare.

Conţinutul liturgic este prezentat în ordinea firească a filelor, cuprinzând: pagina de început şi de sfârşit a fiecărei cântări, denumirea ei cu toate indicaţiile: autor, traducător, glas, tact incipit, alte precizări.

Multe din fondurile prezentate în aceste două volume constituie premiere chiar pentru bizantinologia universală, cum sunt cele ale manuscriselor româneşti de la mănăstirile greceşti Pantocrator, Cutlumuş, Simonospetra, Xenofont, Sf. Pantelimon, Marea Lavră, Vatopedi, Stavronichita, ori de la aşezămintele monahale de la Provata şi de la Lacu, iar altele sunt premiere pentru bizantinologia românească, îndeosebi cele 57 de manuscrise din biblioteca mănăstirii Sfântul Pavel, provenind în cea mai mare parte de la Schitul Lacu.

După cum singur mărturisește, toată această investigație care nu poate avea în spate decât o pasiune ieșită din comun, în condițiile în care nimeni din România nu a finanțat sau încurajat o asemenea cercetare, iar rezistența și de multe ori refuzul călugărilor greci de a-i facilita accesul la documente au fost niște piedici deloc de neglijat, a necesitat ”mari eforturi materiale, psihice, fizice, morale și intelectuale – pentru perfecționarea cunoașterii limbii grecești, paleoslave, bulgare, sârbe, a istoriei Bisericii române și universale, a semiografiei muzicale, a istoriei muzicii universale și bizantine, a folclorului românesc și balcanic, cunoștințe de liturgică și tipic, etc” (p. XXI). Autorul privește acum detașat și cu ironie piedicile pe care le-a avut de depășit: “înarmat cu aprobările de rigoare de la forurile responsabile de la Careia, Salonic, Atena și Constantinopol, am avut de înfruntat cerbicia unor bibliotecari și chiar stareți ce s-au arătat chiar refractari, în unele cazuri, la inițiativa mea de a vedea și fișa bogatul fond muzical zăgăzuit cu lacăte istorice ce nu puteau fi descuiate decât de toți cei trei monahi care păstrau cheile valorosului tezaur”(p. XVII). Rezistența și refuzul de a facilita accesul la aceste documente se datorează, uneori, disprețului pe care îl au unii călugări greci față de români (naționalismul elen fiind proverbial), iar pe de altă parte se datorează neplăcutei amintiri a secularizării averilor mânăstirești din timpul domnitorului Alexandru-Ioan Cuza.

Bizantinologul, profesorul şi cercetătorul Vasile Vasile a primit din partea celui mai înalt for cultural al ţării, Academia Română, în anul 2008, premiul „Ciprian Porumbescu” pentru muzicologie, pentru aceste două volume, Tezaur muzical românesc din Muntele Athos. Această apreciere vine să reconfirme contribuția unică, de pionierat și excepțională pe care autorul o aduce în muzicologia românească.  

În concluzie, cele două volume se înscriu cu certitudine în sfera cercetărilor muzicologice fundamentale alăturându-se preocupărilor şi valoroaselor realizări ale celor mai importanţi bizantinologi şi psalticologi din ţara noastră. Ea deschide noi direcţii de cercetare pe care alţi cercetători să continue investigaţiile şi să le ridice la noi cote valorice.

Vasile Vasile, Tezaur muzical românesc din Muntele Athos, vol. I, XLI + 399 p. + 19 ilustrații, 2007;  vol. II, XXV + 455 p., 2008, Editura Muzicală, Bucureşti, ISBN: 978-973-42-0472-4; 978-973-42-0494-6.