An de an, la rândul ce duce spre închinare, la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, se așază grupuri întregi de credincioși de etnie romă. Îmbrăcați frumos, în straie tradiționale, curați, cuminți, răbdători, suie pe calea credinței. Copii, tineri și mai puțin tineri vin de la sute de kilometri distanță, uniți de aceeași dragoste.

Nu percep oboseala sau drumul drept sacrificii. Iar explicația este una singură. Ei cred în Dumezeu și în sfinții Lui! Iar pe Sfânta Parascheva o iubesc din toată inima. „Țiganii noștri, de când sunt ei, cred! Din familie! Bunicii noștri veneau la sfântă și noi dintotdeauna venim”, povestește o femeie din Livești, Galați. Face parte din neamul Stănescu și toți cei pe care-i are în jur o tratează ca pe o mamă. „Așa este, de mică vine aici. Și eu, când am venit pentru prima dată, eram mică tare! Merită sfânta să batem atâta cale, pentru că noi ne rugăm și ea ne îndeplinește dorințele, rugăciunile”, intervine o tânără foarte frumoasă.

Ceilalți din grup nu vor să vorbească prea mult, dar confirmă. Au mare evlavie la sfântă. Sunt țigani - și așa își spun. Sunt români. Și, dacă-i întrebi ce religie au, nu ezistă să se prezinte, cu bucurie: „credincioși ortodocși”!