Sunteţi nedumerită cu privire la post: aflându-vă la rude, vă vedeţi silit să mâncaţi de dulce, iar de cerut să gătească pentru dumneavoastră mâncare de post vă temeţi să cereţi, ca nu cumva să daţi prilej să se spună că vă socotiţi mai presus de alţii şi că vă îngâmfaţi. Întrebaţi ce să faceţi într-o asemenea situaţie. Nu vreau să vă leg, însă vă dau următorul sfat: după părerea mea, nu trebuie să vă temeţi să vă rugaţi rudele să gătească pentru dumneavoastră mâncare de post. Asta nu înseamnă să vă daţi aere. Nicidecum, ci îndepliniţi datoria ascultării faţă de Sfânta Biserică: cu ce să vă daţi aere? Văzându-vă, şi alţii vă vor urma exemplul.

Dar dacă veţi mânca de dulce, şi alţii se vor lua după dumneavoastră şi nu se vor teme că greşesc, iar dumneavoastră veţi fi atunci de două ori vinovat: şi pentru sine, şi pentru ei. Ce vă pasă ce se va spune despre dumneavoastră? Nu daţi atenţie, ci fiţi liniştit. Dacă rudele dumneavoastră mănâncă de dulce pentru că sunt bolnave, au o oarecare îndreptăţire, însă, bineînţeles că şi ele trebuie să se pocăiască pentru aceasta – dar dacă fac aceasta doar pentru că se tem de gura lumii, nu este deloc bine.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 11)