Dar, pe de altă parte, creștinul este asemenea celui care trăiește în trei dimensiuni într-o lume în care majoritatea oamenilor trăiesc doar în două. Oamenii care trăiesc în libertate și în interiorul unei dimensiuni a veșniciei vor simți întotdeauna că ceva este greșit, vor descoperi că ei sunt cei care vor rămâne întotdeauna pe dinafară. Cu această problemă s-au confruntat primii creștini atunci când au afirmat că singurul lor rege era Dumnezeu. Ceilalți s-au strâns roată în jurul lor și le-au spus: ”Dacă spuneți asta înseamnă că nu vă mai supuneți regelui nostru”, așa că deseori îi persecutau. Numai că singurul mod adevărat de a rămâne devotat lumii bidimensionale, este de a fi devotat lumii tridimensionale, pentru că în realitate lumea are trei dimensiuni. Dacă trăiești cu adevărat în trei dimensiuni fără a viețui simplu în două, imaginându-ți-o doar pe-a treia, atunci viața va fi deplină și semnificativă. Primii creștini puteau trăi așa, iar creștinii de astăzi pot și ei.

 

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, 2006, p. 27)