Trei ierarhi au slujit la hramul Mănăstirii Sihăstria. IPS Teofan: „Dorul de Dumnezeu a ajutat-o pe Sfânta Teodora să rabde frigul, singurătatea, ispitele demonice și foamea”

Dorind să aducă prinos de cinstire Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla în ziua prăznuirii ei, sute de pelerini din zona Moldovei, dar și din alte colțuri ale țării au fost prezenți astăzi, 7 iulie, la ultima dintre sărbătorile sfinţilor nemţeni – hramul bisericii celei noi a Mănăstirii Sihăstria.

Manifestările religioase prilejuite de sărbătoarea hramului au debutat încă din seara zilei de vineri cu slujba Privegherii, săvârșită de către IPS Părinte Serafim, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, alături de PS Părinte Damaschin, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurați de un un sobor de preoți. Astăzi, în ziua pomenirii Sfintei Cuvioase Teodora, începând cu ora 8.00, în biserica mănăstirii a fost citit Acatistul Cuvioasei, urmat de rânduiala Ceasurilor. În continuare, slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită pe un podium special amenajat în fața lăcașului de cult, de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, și de Preasfințitul Părinte Damaschin, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurați de un sobor de slujitori și în prezența mulțimii de pelerini.

După citirea Sfintei Evanghelii, PS Părinte Ignatie a adresat celor prezenți un cuvânt de învăţătură în care a explicat înțelesurile pericopei evanghelice, corelându-le cu diferite episoade din viața Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla:

Prin viața ei, Sfânta Teodora a transformat locul de nevoință de la Sihla într-un Tabor. În biografia ei spirituală, ni se spune că atunci când a fost cercetată de părinții de la Sihăstria, au văzut-o cu mâinile ridicate spre cer și transformată toată în lumină. Rugăciunea, pocăința, nevoința și împărtășirea cu Sfintele Taine sunt cele care ne pot transforma pe noi în oameni de lumină. Și devenim asemenea fierului încins, pe care îl pune fierarul în cărbuni și devine, cel puțin în aspectul fizic, una cu acei cărbuni, fără să își schimbe firea. Devine atât de maleabil, încât fierarul poate să dea forma pe care o dorește. Sfânta Teodora de la Sihla a devenit și ea un vas de lumină plăcut lui Dumnezeu, încât și-a modelat ființa ei după chipul lui Hristos, devenind numai lumină. Îmi veți spune că este ușor să vorbim despre aceste lucruri, dar cum vom pune noi în practică, cum putem aplica la modul concret aceste lucruri, ca să devenim oameni de lumină? Dacă ne vom descotorosi și, mai precis, ne vom descătușa de lanțurile păcatului, vom deveni lumină”.

Un moment deosebit din cadrul slujbei a fost și hirotonia întru ieromonah a diaconului Vichentie, viețuitor al Mănăstirii Sihăstria.

La finalul slujbei, părintele stareț Arsenie Popa le-a dăruit ierarhilor câte o icoană a pictată de părinții mănăstirii, mulțumindu-le pentru binecuvântare, dar și pentru grija pe care o arată faţă de Mănăstirea pe care o păstorește prin deja-tradiționala prezență din ziua de 7 august. Totodată, părintele Arsenie a adus un gând de recunoștință părinților slujitori, precum și mulțimii de pelerini pentru osteneala, evlavia şi iubirea jertfelnică de care au dat dovadă și în acest an, arătând că această sărbătoare este o bucurie nu numai pentru mănăstire sau pentru fraţii şi călugării de aici, ci şi pentru toți pelerinii şi vizitatorii care ajung aici, în vechea poiană a lui Atanasie.

De asemenea, IPS Părinte Teofan le-a vorbit credincioșilor despre cât de important este dorul de dumnezeu, pe care mulți dintre părinții și teologii Bisericii noastre l-au amintit în scrierile lor:

Iată, am ajuns la finalul sărbătorilor nemțene. Vom pleca, peste câteva zeci de minute, spre locurile noastre, și nădăjduim că vom pleca mai puternici decât atunci când ne-am întreptat spre această regiune acum câteva zile, ca să ducem mai cu tărie Crucea pe care o avem fiecare de dus în mănăstire sau în viața de familie. Ne întrebam zilele trecute: ce şi cine ne ajut[ cel mai mult pentru a rămâne pe cale, pentru a nu ne lăsa amăgiţi de atâtea cântece de sirenă care încearcă să ne fure inima. Și am aflat, iubiți credincioși, că sfinții lui Dumnezeu ne ajută să rămânem pe cale. Rugăciunea lor ne ajută să rămânem pe cale și îndrăznim a adăuga că dorul nostru de Dumnezeu ne ajută să rămânem pe cale. Amintea Preasfințitul Ignatie despre dorirea cea după Dumnezeu și despre dorul după lumină. Dacă nu avem acest dor, valul vieţii ne ia şi ne duce unde nu ne este voia. Ce credeți că a ajutat-o pe Sfânta Cuvioasă Teodora să rabde frigul, singurătatea, ispitele demonice și foamea? Dorul de Dumnezeu. Pentru că el izvorăște din dorul Lui pentru noi. Căci lui Dumnezeu, de la facerea lumii și până astăzi, Îi este tare dor de noi […]. Dorul de Dumnezeu se arată și prin dorul de Liturghie. Și m-am bucurat că mulți dintre dumneavoastră v-ați împărtășit, cu binecuvântarea duhovnicilor. Mi-e dor de Liturghie – așa spuneau cei din închisori, iar cei care erau afară încercau să slujească în fiecare zi și a fost întrebat un părinte, pe nume Miron, de la Sibiu, de ce slujește în fiecare zi. Și a răspuns: pentru că vreau să trăiesc în fiecare zi. Că fără de Liturghie, eu sunt mort […]. Întăriți cu rugăciunile sfinților și cu dorul de Dumnezeu, mergem la casele noastre. Vom avea parte de ispite, încercări, valuri de un fel sau altul. În fața a tot ceea ce ni se întâmpla nouă, însă, răsună cuvântul Domnului: Îndrăzniți, Eu am biruit lumea! Iar dacă Eu am biruit-o, și voi aveți această putere.

La finalul cuvântului IPS Teofan, doamna Violeta Zabulică, cea care a ilustrat volumele din seria „Copilăria copilului creștin” și  domnul profesor Aurelian Silvestru, autorul volumului „Copiii cerului”, ambii din Basarabia, au primit din partea ierarhului distincția mitropolitană „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei” pentru mireni. Aceeași distincție i-a fost oferită și doamnei preotese Olguța Creangă-Caia pentru întreaga activitate culturală desfășurată.

În continuare, soborul slujitor a oficiat slujba Trisaghionului la mormintele marilor duhovnici din cimitirul Mănăstirii Sihăstria – părinţii Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan și Victorin Oanele.

Pe parcursul zilei, credincioșii prezenți la Mănăstirea Sihăstria s-au închinat înaintea raclei care adăpostește moaștele celor 30 de sfinți, dar și la o părticică din lemnul Sfintei Cruci. De asemenea, ei au mai putut vizita mormântul și chilia în care a viețuit părintele Cleopa. După plecarea sa la cele veşnice, chilia şi mormântul au devenit locuri de pelerinaj pentru cei care au nădejdea că părintele Cleopa le este mijlocitor înaintea lui Dumnezeu şi după adormirea sa, așa cum a făsut-o în timpul vieții, după propria-i mărturisire: „Pe nimeni n-am întors deşert de la uşa chiliei mele. Ci am deschis uşa chiliei şi a cuvântului tuturor care au venit la mine, ştiind că, odată cu fiecare om intra şi Hristos în chilia mea”.

Altarul din „poiana lui Atanasie”

Mănăstirea Sihăstria este așezată în partea de nord a judetului Neamț, la 22 km depărtare de orașul Târgu Neamț.  Începuturile așezământului monahal urcă în istorie până în anul 1655, când Episcopul Ghedeon de Huși, ucenic al Mitropolitului Varlaam al Moldovei, întemeiază prima biserică a schitului Sihăstria, pe care o înzestrează, apoi, cu chilii și cele de trebuință. Locul ales a fost „poiana lui Atanasie”, care oferea condiții prielnice unei vieți de sihăstrie, iar primii viețuitori, așa cum consemnează pomelnicul ctitoricesc, au fost șapte sihaștri din Mănăstirea Neamț retrași mult mai înainte prin părțile locului.

Vremurile grele care au urmat au dus la ruinarea bisericii și de aceea, în 1734, Episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserică, din piatră, pe locul celei vechi. Edificiul este construit în stil clasic moldovenesc. După distrugerile din anul 1821, în urma luptelor eteriste, mănăstirea a fost refăcută în 1824, cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi. În vara anului 1941, un incendiu necruțător a mistuit paraclisul de lemn și o parte a chiliilor Sihăstriei, din care cauză mulți călugări au plecat la alte mânăstiri. Părintele stareț Ioanichie fiind bătrân și bolnav, în anul 1942 este ales, în postul de locțiitor de stareț, Părintele Cleopa.

După anul 1947, Sihăstria, dintr-un mic schit pustnicesc, a devenit o mănăstire misionară, căutată de mulți pelerini. Patrimoniul mănăstirii are câteva comori cunoscute în toată lumea: o icoană mare cu Maica Domnului cu Pruncul în brațe, pictată pe lemn cu ornamente de ipsos, din sec. XVII, o icoană ferecată în argint (1797), vase liturgice, o Evanghelie acoperită în argint, o bibliotecă cu peste o mie de volume și multe altele.

De la același autor

Ultimele din categorie