La data de 24 decembrie 1714, „smeritul întu irmonahi Filothei sin agăi Jipei” (cf. f. 4r), publică pentru prima dată primul manuscris cu muzică bizantină în limba română cunoscut pe teritoriul României, operă scrisă după cele mai autentice izvoare grecești ale secolului al XVII-lea, intitulat „Psaltichie rumănească”, actualmente aflându-se la Biblioteca Academiei Române sub cota 61 (Ms. rom. 61 BAR).

În volumul Catavasier al acestui manuscris, la f. 14r se află Tropariul praznicului Botezului Domnului, alcătuit în glasul 1, al cărui text este următorul: „În Iordan Botezându-te Doamne, s-au arătat închinarea troiței, că glasul părintelui mărturisim ție, fiu iubit pre tine numindu-te. Și duhul în chip de porumb adeveriea întărirea cuvântului. Cel ce te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și ai luminat lumea, slavă ție.”

Se observă faptul că, troparul, compus în notație prehrisantică, este așezat imediat după catavasiile Botezului (f. 11v - f. 14r), începând cu rândul al treilea din pagina menționată mai sus și conține două tipuri de cadențe: perfecte (pe nota PA), respectiv, imperfecte (pe nota DI); de asemenea, iar semnele afone sunt trecute cu culoare roșie (de exemplu, piasma, lighisma, varia, antichenoma, țachisma. Tot cu cerneală roșie sunt scrise și mărturiile. Scrisul este frumos și îngrijit, neumele sunt lizibile, folosind „o limbă firească, naturală, potrivită cu graiul poporului (...) deși acest modest și neobisit cărturar, trece aproape neobservat în istoria literaturii vechi românești” (cf. Sebastian Barbu-Bucur, Filothei sin Agăi Jipei. Psaltichie rumănească. Catavasier, Editura Muzicală, București, 1981, p. 37).

Troparul praznicului exprimă o adevărată teologie a Epifaniei Sfintei Treimi deoarece în nici o altă împrejurare nu avem o descoperire atât de minunată a Treimii, adică a „troiței”, ca la Botezul Domnului.