Evanghelistul Ioan oferă două detalii despre locul în care boteza Ioan Botezătorul: era dincolo de Iordan, adică pe malul de est (Ioan 10, 40) și că se numea „Betania de dincolo de Iordan” (Ioan 1, 28).

Betania de dincolo de Iordan

Singura informaţie pe care o avem despre locul numit „Betania de dincolo de Iordan” este din Evanghelia lui Ioan. El nu este menţionată nicăieri în altă parte în Noul Testament sau în literatura antică. Este identificat ca fiind locul în care Ioan Botezătorul îl vede pe lisus și îi este martor: „Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Acestea se petreceau în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan” (Ioan 1, 26-28). Într-un incident de mai târziu, Iisus scapă de fariseii ostili din Ierusalim și din nou, merge dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început” (Ioan 10, 40). Acest loc, este situat pe malul de est al Iordanului și pare să fie același loc numit mai devreme „Betania de dincolo de Iordan”.

Astăzi există două mari rivalităţi în identificarea locului. Majoritatea savanţilor argumentează pentru o locaţie de pe malul estic al Iordanului, cam la 8 kilometri nord de vărsarea sa în Marea Moartă, în Valea el-Kharrar, astăzi în Iordania.

Însă, în nici un caz nu este unanim acceptat faptul că „Betania de dincolo de râu” este pe malul de est al Iordanului. Celebra hartă de la Madaba, care este prezentată în imaginea de mai sus, o hartă din mozaic din secolul al VI-lea, parțial distrusă, găsită într-o biserică din Madaba, Iordania, pare să localizeze Beatania la vest de râul Iordan. Nu există nicio îndoială cu privire localizarea în partea de vest a râului, dar locul nu este numit cu apelativul „Betania de dincolo de Iordan”, ci se numeste Beth Abara, în loc de Betania.

Origen: „Nu Betania, ci Betabara”

Până înaintea perioadei iui Origen, nu a existat nicio urmă a acestui loc, din punct de vedere arheologic. În secolul al treilea, scriitorul bisericesc Origen, în imposibilitatea de a localiza Betania menționată în primul capitol al Evangheliei lui Ioan, oarecum arbitrar a sugerat că textul este greșit și că el ar trebui să fie „Beth Abara de dincolo de Iordan”, identificându-l cu locul în care Iosua a intrat pe Pământul Făgăduinţei, la aproape 8 kilometri nord de Marea Moartă. Beth Abara înseamnă „casa trecerii” și, într-adevăr, un loc denumit astfel apare și în Talmud, suficient pentru ca Origen să-și justifice punctul de vedere. Deși majoritatea manuscriselor vechi ale Noului Testament redau numele de Betania pentru versetul din Ioan 1, 28, ideea lui Origen a prins rădăcini, efectuându-se modificări în textul biblic, chiar și ediția românească a Sfintei Scripturi redând numele de Betabara.

Pelerinii primelor secole merg pe malul estic

În ciuda faptului că harta de la Madaba localizează Bethabara la vest de Iordan, multe alte autorități antice au plasat viața și activitatea Sfântului Ioan Botezătorul în partea de est a Iordanului. În secolul al IV-lea Elena, mama Împăratului Constantin, a traversat râul Iordan și a vizitat peștera unde se spunea că trăise Ioan Botezătorul. Istoricul Eusebiu de Cezareea notează construirea unei biserici acolo, de către împărăteasă.

În jurul anului 530 d.Hr., arhidiaconul Teodosie a călătorit în Palestina, ca pelerin și a descris o biserică în formă pătrată construită pe arcade și care conținea o coloană de marmură, cu o cruce de fier, care marca locul unde Iisus a fost botezat. Biserica a fost construită pe arcade pentru a permite apei să treacă pe dedesubt, dar a cedat în fața inundațiilor periodice ale râului Iordan și, în cele din urmă, s-a prăbușit.

O tradiție creștină timpurie făcea o paralelă între trecerea Iordanului de către Iisus, cu un eveniment din Vechiul Testament: „Precum Iosua i-a condus pe israeliți dincolo de Iordan, în Țara Făgăduinței, așa și Iisus trece Iordanul pentru a conduce la mântuire pe Noul Israel”. Relatările pelerinilor din primele secole identifică același loc pe malul Iordanului, atât pentru trecerea lui Iosua, cât și pentru botezul lui Iisus.

Situl arheologic de la est de Iordan

Săpăturile arheologice efectuate la est de Iordan, în Iordania de astăzi, în Valea el-Kharrar, au scos la iveală ruinele a patru locașuri de închinare, printre care și ruinele bisericii construite de Împărăteasa Elena. Cea de-a patra biserică, descoperită în 1998, este cea mai apropiată de malul Iordanului și are o caracteristică demnă de evidențiat: un coridor format din 22 de scări de marmură neagră, care coboară 30 de metri sub nivelul bisericii, spre râul Iordan. Deși excavările nu s-au finalizat, nivelul la care s-a ajuns este deja sub nivelul actual al apei Iordanului. Faptul că treptele coboară mai jos decât nivelul râului, sugerează că acest coridor a fost conceput pentru coborârea pelerinilor în apele Iordanului, pentru botez.

Această ipoteză ar putea părea că este contrazisă de faptul că astăzi râul este la aproape 100 de metri de scări. Cu toate acestea este posibil ca, în Antichitate, scările să fi condus direct în râu. Este cunoscut faptul că Iordanul și-a schimbat cursul de mai multe ori în Antichitate, ca urmare a inundațiilor sezoniere abundente, din iarnă și primăvară. Aceste inundații nu mai au astăzi loc, deoarece apa este oprită de baraje în Siria, Iordania, Liban și Israel. Astăzi Iordanul este doar un firicel, dar din timpul lui Iisus, până la mijlocul secolului al XX-lea, el își extindea albia până la o lungime de 1,5 kilometri.

Arheologii nu au găsit încă vreo inscripție care să scrie „Betania dincolo de Iordan”, în interiorul sitului arheologic iordanian, dar din toate dovezile, atât cele antice cât și cele moderne, se pare că aceasta ar fi locația Botezului Domnului.