Imediat auzim obiecţiile: „Avortul este problema personală a mamei." Imaginaţi-vă următoarea scenă: tribunalul, banca acuzaţilor, ucigaşul. Judecătorul întreabă: „Cum ai îndrăznit?" Acuzatul: „Care este problema? Uneia dintre părţile vătămate i-am întrerupt în mod artificial activitatea inimii, alteia - pe a creierului, alteia - pe a plămânilor." „Dar au murit din această cauză!" „Da, dar ce să-i faci, aşa a ieşit, puteau să mă împiedice să trăiesc cum vreau eu." Absurd? Dar uciderea de copil cum poate fi numită atunci? (Protoiereul Dimitrie Smirnov)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 18)