Fericit cu adevărat, şi de trei ori fericit, este cel ce înfrânarea a păzit, căci cu adevărat, mare faptă bună este înfrânarea! Ci ascultaţi până unde poate fi înfrânarea. Astfel, este înfrânarea limbii: a nu vorbi cuvinte multe şi deşarte, a ţine limba şi a nu grăi de rău, a nu ocărî, a nu blestemata, a nu vorbi cele ce nu se cuvin, a ține limba și nu a cleveti, a nu prihăni pe fratele, a nu descoperi taine, a nu cugeta cele ce nu sunt ale sale. Înfrânarea este și în auz: a te feri să auzi cuvânt deșert. Înfrânarea este și la ochi: a ține vederea și nu a căuta sau a lua aminte la toate cele veselitoare și la care nu se cuvin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 88)