Un alt volum Zaharia Boiu a văzut lumina reeditării

Sunt 40 de cuvinte din cuvintele de aur ale limbii oratoriei eclesiastice. Merită rememorate!

Un al doilea volum Zaharia Boiu a văzut săptămâna trecută lumina... reeditării.  Sub îngrijirea editorială a subsemnatului și a Părintelui Remus Ioan Răsvan, sub auspiciile Centrului de Cercetare Teologică al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna”din Sibiu a fost publicat Zacharia Boiu. „Semințe din agrul lui Christos – cuventări bisericesci: pe tote duminecile, presnicele și serbeătorile de prestre an, precum și la casuale bisericesci, publice și private, Tomul II, Sibiiu, 1899” (Editura Armanis, 2021, 227 pg.). O nouă provocare și o nouă binecuvântare. O bucurie a aducerii la lumină a unui text fundamental cunoașterii limbii și literaturii religioase românești.

Redăm din cuvintele pe care le-am așezat prefață prezentului volum: «La 1898, prefațându-și munca, autorul nostru scrie că dincolo de îndeplinirea unor așezări în predică a praznicelor a completat culegerea sa omiletică prin ziua a doua și a treia de praznic – predici rare la vremea aceea – semn și că a depășit cu mult izvoarele în care își turna cuvântul. Motivul său e vrednic de reținut: „(...) căci în ziua praznicului ritualurile sunt lungi și durează mult, iar a doua și respectiv a treia zi sunt mai puține și mai scurte”. Personal socotim de mare valoare și predicile „dictate de praxia oficiului parohial”, de experiența sa de om viu în pastorație. El însuși ne scrie că a adus cuvântări pentru „sărbătorile proprii bisericești” și unele „cazuale, adică serbări improprii, locale, ale unei comune bisericești” (sfințirea bisericii, sfințirea școlii, alegerea de paroh ori protopop, instalarea preotului în parohie, ieșirea acestuia din misiunea unei parohii). Trebuie remarcat că la vremea aceea nu existau foarte multe modele de acest gen – pentru multe dintre subiectele abordate, ieșirea din parohie de exemplu – rămâne izvor unic până astăzi. Atent la îmbogățirea festivităților cu o serie de cuvinte de învățătură, Zaharia Boiu se integrează în pedagogia pastorală a Bisericii, în identificarea unui itinerar biblic, narativ, în acord cu alfabetizarea duhovnicească a comunității. Tonul scriiturii ne dovedește că predicile au fost rostite. Alături de ton, merită reținut aspectul, durata lor de prezentare nu depășește 10 minute, pragul de timp în care școala omiletică sibiană a încadrat mereu predica optimă. Modul în care-și alege țintele rostirii, precum și limba română stăpânită atât de elocvent la momentul acela ne obligă la atenție sporită în sublinierea actualității lor imediate. Discurs elegant, argumentare coerentă și rațiune omiletică rostită cu maximă exigență. Boiu predică mai viu decât mulți dintre cei care „chinuie” astăzi propovăduirea să încapă în restrânsa lor cultură comunicațională» (pp. 9-10).

Reținem pentru cititorii noștri și un alt aspect remarcabil al volumului acestuia. Este vorba despre inserarea unor cuvinte scurte, „casuale private” – precum predicile meditații la Botez și Cununie. Faptul că nu simte nevoia unei propovăduiri speciale la celelalte Taine. Acum putem presupune că Mirungerea – se citește limpede în text – era asumată în Taina Botezului și din punct de vedere omiletic, nu doar liturgic. Iar la Taina Hirotoniei predica, de obicei, Arhiereul. Modelul predicii la instalarea în Parohie întărește acest aspect, transferând spre festivitatea inserării în misiune a preotului în parohia sa mare parte din predica la Hirotonie. La Taina Spovedaniei, ca și acum, nu se predica. Poate cel mult se ținea o cateheză prin care preotul paroh explica exigențele Tainei din punctul său de vedere, pastoral și uman, încercând construcția unei punți de comunicare prin aceasta cu masa credincioșilor. Cât despre Taina Sfântului Maslu, știm cum anume se desfășurași se pare că Boiu are dreptate, ajungeau câteva cuvinte, mai ales că ideea Maslului de obște nu era atât de răspândită. Poate că nu este lipsit de interes să reținem și micile însemnări pastorale ale predicatorului, cum anume oferă un profil omiletic misiunii preoțești ori în ce fel vede el motivarea tinerilor pentru viața duhovnicească.

Din acest punct de vedere republicarea – după atâta timp – a predicilor Părintelui Zaharia Boiu nu are nevoie de o aducere la zi. Ele arată, pe de o parte, valabilitatea unei predici  sănătoase. Neperisabile prin subiect și dinamică. Pe de altă parte predicile acestea ne aduc aminte de dimensiunea eshatologică a conștiinței propovăduitorului. El nu predică privind numai timpul său, ci și timpul Împărăției. Multe din amănuntele oferite de predicile lui Boiu – vom vedea aceasta mai pregnant în volumul al III-lea – constituie adevărate surse de studiu a obiceiurilor și tradițiilor locale ortodoxe din Ardeal. O configurație de antropologie și etnologie asupra căreia merită revenit oricând (pp. 10-11).

Ca editori, am simțit că-i îndeplinim Părintelui Zaharia Boiu un gând. El scria: „Toate acestea mi le-a dictat praxa (experiența), oficiul (slujirea, n. ed) parohial și celelalte, ce am purtat, care toate mi-au arătat că săvârșirea sfintelor taine și funcțiuni (rânduieli) sacre fără un cuvânt de învățătură lesne poate degenera în împlinirea unor forme goale mecanice, lipsite de spiritul vivifăcătoriu (de viață făcător) al actului religios. Încât această părere și procedare (acțiune) a mea corespunde spiritului evanghelic, vor judeca cei competenți. Și așa și voi cuvântări la praznice, sărbători și casuale, tot „semințe din ogorul lui Hristos”, ca și surorile voastre de la duminici, continuați a lucra și voi partea voastră în serviciul bisericii creștinești, căreia v-am devotat!”. Sunt 40 de cuvinte din cuvintele de aur ale limbii oratoriei eclesiastice. Merită rememorate!

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie