Zedj trăiește în Bosnia, în Sarajevo, mai exact, și are vârsta de 6 ani. În septembrie 2015, a venit timpul pentru a intra la școala primară, iar mama sa, din vara aceluiași an, s-a interesat întrebând dacă fiul ei surdo-mut ar putea să urmeze cursurile școalare. Se cuvine să menționăm faptul că în Bosnia copiii cu nevoi speciale pot să se înscrie la o școală normală și să aibă alături de ei persoane ajutătoare care îi vor ajuta la învățare, dar și la înțelegere deplină.

Învățătoarea Sanela Ljumanovic i-a dat mamei un răspuns afirmativ și astfel micuțul a mers la școală. De la început însă au apărut dificultăți, în ciuda voinței tuturor de a fi bine. Copilul stătea singur și nu putea să comunice cu nimeni. Limbajul mimico-gestual nu-l cunoștea nici învățătoarea, nici colegii săi, și nici măcar el însuși.

Învățătoarea a încercat să găsească modalități și trucuri de comunicare, dar toate acestea nu erau de ajuns.

Atunci copiii s-au hotărât să acționeze și au cerut de la directorul școlii să învețe limbajul mimico-gestual. În următoarele trei luni, toți au devenit capabili să comunice prin limbajul mimico-gestual, desigur și Zedj, iar acum toți comunică perfect. Micuțul elev a devenit acum un copil sociabil, dornic să meargă la școală, deși, după cum spune mama sa, înainte nu arăta nici un interes să învețe limbajul mimico-gestual, cu toate încercările pe care familia le făcuse.