Mi-a fost drag întotdeauna de tineri. De ce? Pentru că tinerii sunt modelabili. Au entuziasm și fac lucruri mari: au făcut și o revoluție, la care bătrânii s-au uitat la televizor și atât. Tinerii s-au dus să moară; poate nici n-au știut că se duc să moară, dar s-au dus să schimbe lumea aceasta. Unii au murit. Un bătrân nu face treburi dintr-astea! Nu face, și-așa e aproape de moarte, nu vrea să se grăbească. Nu face pentru că nu poate, realitatea asta e, se schimbă ceva în structura omului. Nici eu nu mai fac ceea ce făceam la tinerețe. Acum stau, aștept ajutor, aștept omul de lângă mine, aștept să vină lângă mine.

Mi-e tare drag tânărul acela, care avea cinci pâini de orz și doi pești, pe care le-a dus înaintea Domnului Hristos, iar Mântuitorul, după ce le-a binecuvântat, a săturat mare mulțime de oameni. Un tânăr care a avut ceva să-I ofere Domnului Hristos, ceva din munca lui, ceva din averea lui, ceva din viața lui. Dar să știți că mie mi-e drag și de un tânăr pe care-l criticăm: tânărul cel bogat. Mi-e drag de el. Multă lume îl judecă pentru faptul că nu și-a lăsat el averea (parcă ei și-ar lăsa-o?), cum de nu L-a urmat pe Domnul Hristos? Sfântul Ioan Casian spune undeva că se leapădă omul de lume și apoi se ceartă pentru o sapă, pentru un condei, pentru o carte, pentru nimica toată.

(Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieții noastre, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 41-42)

Îți mai recomandăm și: Dacă nu avem grijă de tinerii noștri, ne vom căi amarnic

Tinerii au dorul căutării de ideal, de iubire sfântă şi de viață eternă