Am mai scris în paginile Picăturii de Carte despre cărți alcătuite de colectivele de elevi sub îndrumarea unor dascăli serioși, inimoși și plini de voința de a nu-și lăsa elevii fără bucuria experienței scrisului- împreună. În urmă nu cu mult timp am primit două volume de carte. O construcție incredibilă de minuțiozitate, voință și caracter: „Să iei viața de coarne și să câștigi- Vol. I: Versuri uitate din Marele Război, cântece și doine cătănești” (Editura Armanis, Sibiu, 2020, 670 pg.) și „Să iei viața de coarne și să câștigi- Vol II: Viața de lângă front. Doine și poezii de acasă” (Ed. Armanis, 2020, 529 pg.). Trebuie să recunosc că emoția citirii mi-a adus aminte de amintirile lui Octavian Codru Tăslăuanu – cu tot ce a adus el descrierii războiului, fără de el nemaiputând vorbi de o istorie a literaturii dedicate conflagrației dintâi.

Mi-a adus aminte de tot ce a alcătuit cultura mea de copil în nopțile de vară din Maramureș, ori de pe valea Crișului, la Ciucea, când glasul bătrânilor depănau amintirile lor de copilărie. Adolescența lor fiind trăită în câmpiile morții din cel de-al doilea Război Mondial. De aceea cred că, în ciuda numărului mare de pagini și al fluxului de surse extrem de curajos abordat, volumele acestea constituie – după modelul Culegerii lui Inocențiu Micu Moldovan odinioară, în colegiul de la Blaj – un monument al tinereții care refuză să uite. Provocați de pandemie – care ne-a legat de online ca și cum am fi fost condamnați la nelucru – tinerii Liceului Tehnologic „Ioan Lupaș” din Săliște, coordonați de inimosul și harnicul profesor Marius Boromiz, îndrumați de profesorii Readu Bâja și Elena Julieta Nicorescu, au început și finalizat una dintre cele mai interesante navigații. Navigarea în virtual pentru redescoperirea textelor fundamentale care construiau virtutea de a fi român. Mai mult, beneficiind de inteligența sistemică a profesorilor lor, tinerii au parcurs o bibliografie impresionantă – inclusiv fonduri de colecție inedite (Lucia Irimie-Săliște, Ana Lupaș-Cluj Napoca, Carmina Maior-Sibiu, Ioan Miclăuș- din Tilișca, azi la București și Gheorghe Rancu Bodrog din Șopotul Vechi) – lucrări speciale, fonduri documentare, periodice (20 cu numere din perioada 1914-1919) și  resurse web cu adevărat reprezentative. Au muncit enorm. Au muncit bine pentru a inventaria și antaloga rostirea de dor și jale, de curaj și răbdare a unor oameni ce așteptau să-și câștige Țara. Cu sânge, dor, rană, moarte și iar dor și durere.

Ce au reușit tinerii sălișteni? Să ne aducă mai aproape Războiul? Nicidecum. Ci să ne facă părtași părții de suflet care astăzi ne lipsește. Partea aceea de suflet care cânta de durerea morții și nădăjduia în iubire, în plinirea familiei, în brazda de pământ care urcă până în Cer. Veți găsi versuri despre Plecarea la Război, Poezii de pe frontul Balcanic – din Serbia, Bosnia, Muntenegru, de pe Frontul de Est – Galiția, Polonia Rusească și Bucovina, de pe Frontul din Italia, de pe Frontul Românesc, poezii din spital, din Lazaretul Mănăstirii Strahov, din prizonierat, poezii scrise de elevi, poezii despre jalea celor rămași (de fapt Jalea!), despre momentele incredibile ale Războiului (Plecarea clopotelor), poeziile voluntarilor ori poezii din războiul contra bolșevicilor maghiari.

Al doilea volum ne aduce dinainte doine și poezii populare, cântece din Basarabia, poezii-oftat din Străinătate (America și Rusia deopotrivă), tradiții populare, poezii religioase, sărbătorile religioase în creațiile unor autori, rugăciuni și sonete, poezii culte.  Sunt prezenți prin truda micilor-mari editori: Ioan Băilă, Andrei Bârseanu, Ioan Berghia, Valeriu Bora, Valeriu Braniște, Ioan Broșu, G.B, George Cătană, Emil A. Chiffa, Victor I. Ciato, Aurel Contrea, Aron Cotruș, Maria Cunțan, Elena din Ardeal, Ioan Fisan, Florin, B. Fundoianu, Vasilie Genie, Ovidiu Hulea, Liviu Iancu, Iustin Ilieșiu, N.L. Ioanăș, P. Ion, Elie Măgeanu, Teofor Murășanu, I. Negură, I.N. Pârvulescu, Ecaterina Pitiș, Aurelia Pop, P. Popovici Baneștianu, Petru Olariu, George Ranetti, Liviu Rebreanu, Vasile Stoicănea, A.N. Târnăveanul, Demetriu Toncean. Acestor poeziii se adaugă Poeziile patriotice pentru Basarabia, pentru Țară, poezii dedicate soldaților, poeziile Gărzilor Naționale, Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, poezii dedicate familiei regale românești, Generalului Berthelot, Doamnei Emilia Rațiu, poezii dedicate Armatei Române- inclusiv din războiul contra bolșevicilor maghiari. O savuroasă lentilă de lectură a tot ceea ce a însemnat pentru poporul român din Ardeal Unirea cu Țara. Sunt recuperări de text altfel uitate, chiar din poeții clasici ai Sibiului (Broșu, Maria Cunțan) poeziile vin spre noi ca o dovadă că mai avem tare mult de recuperat din memoria-arhivă a propriului nostru popor. O memorie ca un filon de aur la care tinerii sălișteni au „accesat”- cum tare ne mai place să zicem- cu suflet aprins de duhul iubirii de înaintași, de Neam și cultura socială care a făcut România Mare. Ceea ce mă uimește este munca de furnică luminoasă la care s-au supus. Autorii sunt: Ștefan Nicorescu, Ruxandra Nicorescu, Paula Alexandra Hanzu, George Cunțan, Anda Groot Koerkamp, Răzvan Ilie Ilieș Dădârlat, Milena Maria Radu, Alexandru Coarfă, Andrei Ioan Boromiz, Paula Ioana Gâță, Gabriel Cătălin Lucoi, Livia Elena Florea, Viviana Camelia Fetelea, Denisa Iuliana Oprișor, Denisa Maria Băilă. 15 entuziaști cărora li s-a alăturat- colaborator- Gheorghe Rancu Bodrog.

DTP-ul cărții a fost asigurat de Marius Boromiz, Radu Bâja, Elena Julieta Nicorescu și Ștefan Nicorescu. Scanarea a fost realizată de Malvina Sabău. Lucrarea dispune de prefața lui Mircea Gheorghe Abrudan (reluată și în vol. II, încât acesta poate fi preluat ca o operă de sine stătătoare). Din nota asupra ediției – semnată la 12 decembrie 2020 de către Profesorul Marius Boromiz – aflăm că cei 15 mușchetari-arhivari sunt cu timpul școlar întins din clasa a IV-a până în clasa a X-a. Îndrăznesc să spun că în fapt au depășit cu mult așteptările școlii. Văzându-i în două din frumoasele acțiuni  petrecute în Mărginime (Sibiel) am înțeles că încă mai putem bucura pe Ioan Lupaș și pe toți oamenii din trecutul Săliștei și Mărginimii românești a Sibiului. Numele de familie al multora dintre ei sunt parte integrantă a istoriei neamului nostru. Prin strănepoții aceștia ai lor, eroii s-au întors Acasă, ca la Înviere. Emoția este dublată însă de calitatea inalienabilă valoric a textelor pe care le-au ales să ne aducă aminte de noi, de propria noastră istorie.

Îndrăznesc să spun că prin astfel de volume, tinerii sălișteni ne-au adus mai aproape de Academie, mai aproape de spiritul inconfundabil al ASTREI. Am închis volumele, dar în inima mea doinele și cântecele de cătănie încă suspină. Ferice de noi că, din vreme în vreme, câte un profesor descoperă în elevii săi forța izvorului de munte, vindecătorul de toxicitate al sufletelor noastre.

Sursa: tribuna.ro