În fiecare an, la data de 1 octombrie, sunt sărbătoriți, sub protia Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Sfântul Roman Melodul (Imnograful), Sfântul Ioan Cucuzel și Sfântul Grigorie Domesticul, ocrotitorii psalților și cântăreților bisericești de pretutindeni.

Dacă vom lectura sinaxarul zilei, observăm faptul că această împreună-sărbătorire nu este deloc întâmplătoare, deoarece Maica Domnului a fost ajutătoarea, ocrotitoarea și pilduitoarea fiecăruia dintre ei; la momentul potrivit, Născătoarea de Dumnezeu a intervenit în chip cu totul minunat în viața acestora. Nu vom intra în explicarea acestor particularități, pentru că toate aceste amănunte le putem afla și în alte cărți liturgice sau lucrări de specialitate.

Cu siguranță, însă, în această zi specială trebuie subliniat și evidențiat rolul primordial pe care îl ocupă cântărețul bisericesc (psaltul) în cadrul serviciului religios.

Fără îndoială, câmpul de muncă al cântărețului bisericesc este strana – care poate fi numită laboratorul cel duhovnicesc –, locul de unde se înalță spre Dumnezeu cântările de laudă și preamărire din gura cântărețului, care închipuie îngerii din ceruri care Îl slăvesc neîncetat pe Dumnezeu.

În biserică există o treime alcătuită din altar, strană și credincioșii prezenți. Niciuna dintre aceste „laturi” ale „triunghiului echilateral” nu este mai importantă sau mai presus de cealaltă. Între acestea trei trebuie să existe o sinergie care să lumineze în duhul sfintelor canoane și norme. Însă, atunci când oricare dintre acestea menționate mai sus se clatină, atunci există o problemă, atât de ordin liturgic, duhovnicesc ,cât și administrativ.

Pentru a deprinde cât mai corect tainele muzicii bisericești, este necesară o pregătire îndelungată a viitorilor cântăreți. Chiar și atunci când se dobândește „postul” de cântăreț, această pregătire nu încetează ci, din contră, continuă toată viața. Ceea ce se învață în școlile teologice este foarte puțin, știind faptul că aceste instituții oferă doar cadrul de a asimila anumite cunoștințe conform programei de specialitate. Așadar, nu trebuie să fim limitați în cântarea de la strană, ci trebuie să perseverăm cât mai mult, având în față modelele sfinților pe care îi sărbătorim astăzi.

Numai cu un studiu intens și cu pregătire îndelungată în domeniul muzical și liturgic (pentru că aceste două discipline nu pot fi despărțite una de cealaltă), împletită cu o conduită morală și duhovnicească aparte, putem afirma, în smerenia noastră, că am deveni cântăreții de la strană care dau slavă lui Dumnezeu. Fiindcă nu putem fi în interiorul bisericii într-un fel și, în exteriorul ei, în lume, alți oameni.

Așadar, dragi colegi ai stranei celei duhovnicești, acum, la ceas de sărbătoare duhovnicească, acum, când ne prăznuim ocrotitorii spirituali, să fim cu multă luare aminte și să cugetăm în adâncul sufletului la ceea ce înseamnă cu adevărat duhul cântărețului și al cântului de la strană, astfel încât să putem cânta și noi, în tihnă, împreună cu Imnograful: „Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i”.

La mulți ani, stimați cântăreți bisericești ai stranei celei dumnezeiești!