Istoria mântuirii începe prin făgăduință și pregătire, chiar imediat după căderea protopărinților noștri în păcatul neascultării.

Cu siguranță, pe moment, cei doi locuitori ai Raiului – Adam și Eva –, nu au înțeles în mod deplin ceea ce s-a întâmplat ca urmare a acestei căderi, decât după ce au fost alungați din grădina Edenului, și în urma făgăduinței Tatălui Creator de a trimite un Răscumpărător la „plinirea vremii”.

Drept aceea, la timpul potrivit, Dumnezeu îl trimite pe Arhanghelul Gavriil în Nazaret, în casa smeritei și preacuratei Fecioare Maria, ca să îi transmită mesajul divin: faptul că Dumnezeu i-a încredințat demnitatea unică și rolul sublim de a fi Născătoare de Dumnezeu, scară cerească pe care se coboară Mântuitorul lumii: „Și iată vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele lui Iisus” (cf. Luca 1, 31). Această vestire pătrunde în toată ființa copilei Maria cea curată și nevinovată.

După ce Arhanghelul își împlinește misiunea, tace și așteaptă respectuos răspunsul Fecioarei care, stăpânită de sentimentele smereniei și dorinței arzătoare de a împlini voia Tatălui Creator, îi răspunde, fără a se îndoi: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (cf. Luca 1, 38). Astfel, Cuvântului lui Dumnezeu născut din veșnicie din Tatăl începe să Se facă trup și să Se sălășluiască printre noi. Adică Dumnezeu se înnomenește, iar prin Întrupare Iisus Hristos sfințește istoria mântuirii.

Așa cum Fecioara Maria s-a așezat cu toată ființa ei la dispoziția lui Dumnezeu, tot așa și noi trebuie să ascultăm de chemarea lui Dumnezeu de a fi folositori aproapelui nostru, societății, în general. Adică să contribuim la umanizarea vieții. 

Cu Buna Vestire începe etapa cea mai importantă din istoria mântuirii – adică trecerea de la făgăduință la realizare –, iar planul mântuirii neamului omenesc căzut în păcat intră în desfășurare. Din acest motiv, această sărbătoare poate fi numită pe drept cuvânt cea mai mare veste bună din istoria întregii omeniri, așa cum spune și troparul praznicului: „astăzi este începutul mântuirii noastre...”. 

Prin urmare, Praznicul Bunei Vestiri rămâne sărbătoarea veștii bune, a nădejdii și a păcii, și trebuie să fie și cea a începutului unei schimbări pentru întreaga omenire, prin apropierea de Dumnezeu, ca să cercetăm mai mult Sfânta Biserică, să fim solidari și să ne salvăm cu toții din vicleșugul diavolului care caută să ne ispitească în fiecare zi!